Nicolae Sfetcu

Newton supported the idea of absolute time, unlike Leibniz, for which time is only a relation between events and cannot be expressed independently, a statement in concordance with the relativity of space-time. Eternalism claims that the past and the future exist in a real sense, going to the idea that time is a dimension similar to spatial dimensions, that future and past events are "present" on the axis of time, but this view is challenged. On four-dimensional vision, the universe is an existing space-time topology, containing everything that has happened, everything that happens and everything that's going to happen. It follows that there is no singular moment to be considered as insignificant as present. Time travel is possible if the four-dimensional vision including the time is correct, but it is not possible if presentism is true. William Godfrey-Smith says that "the metaphysical image underlying the discussion of time travel is that of the universe block, in which the world is conceived as extended in time as it is in space." DOI: 10.13140/RG.2.2.18575.64163

The delimitation between science and pseudoscience is part of the more general task of determining which beliefs are epistemologically justified. Standards for demarcation may vary by domain, but several basic principles are universally accepted. Karl Popper proposed falsifiability as an important criterion in distinguishing between science and pseudoscience. He argues that verification and confirmation can play no role in formulating a satisfactory criterion of demarcation. Instead, it proposes that scientific theories be distinguished from non-scientific theories by testable claims that future observations might reveal to be false. DOI: 10.13140/RG.2.2.29821.61926

Despre necesitatea şi utilitatea dezvoltării unei filosofii specifice tehnologiei blockchain, accentuând pe aspectele ontologice. După o Introducere în care evidenţiez principalele direcţii filosofice pentru această tehnologie emergentă, în Tehnologia blockchain explicitez modul de funcţionare al blockchain, punând în discuţie direcţiile ontologice de dezvoltare în Proiectarea şi Modelarea acestei tehnologii. Următoarea secţiune este dedicată principalei aplicaţii a tehnologiei blockchain, Bitcoin, cu implicaţiile sociale ale acestei criptovalute. Urmează o secţiune de Filosofie în care identific tehnologia blockchain cu conceptul de heterotopie dezvoltat de Michel Foucault şi o interpretez în lumina tehnologiei notaţionale dezvoltată de Nelson Goodman ca sistem notaţional. În secţiunea Ontologii dezvolt două direcţii de dezvoltare considerate de mine ca importante: Ontologia narativă, bazată pe ideea de ordine şi structură a istoriei transmise prin naraţia istoriei a lui Paul Ricoeur, şi un sistem ontologic bazat pe Ontologiile de intreprindere, bazat pe conceptele şi modelele de intreprindere specifice webului semantic, şi pe care eu îl consider cel mai bine dezvoltat şi cel care va deveni, probabil, sistemul ontologic formal, cel puţin în ceea ce priveşte aspectele economice şi juridice ale tehnologiei blockchain. În Concluzii vorbesc despre direcţiile viitoare de dezvoltare a filosofiei tehnologiei blockchain în general ca o teorie explicativă şi robustă din punct de vedere fenomenologic, consistentă şi care să permită testabilitatea, şi a ontologiilor în special, argumentând pentru necesitatea unei adopţii globale a unui sistem ontologic pentru a dezvolta soluţii transversale şi a rentabiliza tehnologia. Cuvinte cheie: filosofie, blockchain, ontologie, bitcoin, proiectare, modele CUPRINS Abstract Introducere Tehnologia blockchain - - - Proiectare - - - Modele Bitcoin Filosofia Ontologii - - - Ontologii narative - - - Ontologii de intreprindere Concluzii Note Bibliografie DOI: 10.13140/RG.2.2.25492.35204

Despre analogia existentă între aspectele epistemologice şi metodologice ale activităţii serviciilor de informaţii şi unele discipline ştiinţifice, pledând pentru o abordare mai ştiinţifică a procesului de culegere şi analiză de informaţii din cadrul ciclului de informaţii. Afirm că în prezent aspectele teoretice, ontologice şi epistemologice, în activitatea multor servicii de informaţii, sunt subestimate, determinând înţelegere incompletă a fenomenelor actuale şi creând confuzie în colaborarea inter-instituţională. După o scurtă Introducere, care include o istorie a evoluţiei conceptului de serviciu de informaţii după al doilea război mondial, în Activitatea de informaţii definesc obiectivele şi organizarea serviciilor de informaţii, modelul de bază al acestor organizaţii (ciclul informaţional), şi aspectele relevante ale culegerii de informaţii şi analizei de informaţii. În secţiunea Ontologia evidenţiez aspectele ontologice şi entităţile care ameninţă şi sunt ameninţate. Secţiunea Epistemologie include aspecte specifice activităţii de informaţii, cu analiza principalului model (Singer) folosit în mod tradiţional, şi expun o posibilă abordare epistemologică prin prisma conceptului de cunoaştere tacită dezvoltat de omul de ştiinţă Michael Polanyi. În secţiunea Metodologii prezint diverse teorii metodologice cu accent pe tehnicile analitice structurale, şi câteva analogii, cu ştiinţa, arheologia, afacerile şi medicina. Lucrarea se încheie cu Concluziile privind posibilitatea unei abordări mai ştiinţifice a metodelor de culegere şi analiză a informaţiilor din cadrul serviciilor de informaţii. Cuvinte cheie: servicii de informaţii, agenţii de informaţii, informaţii, intelligence CUPRINS Abstract 1. Introducere 1.1. Istorie 2. Activitatea de informaţii 2.1. Organizaţii 2.2. Ciclul informaţional 2.3. Colectarea informaţiilor 2.4. Analiza informaţiilor 2.5. Contrainformatii 2.6. Comunităţi epistemice 3. Ontologia 4. Epistemologia 4.1. Cunoaşterea tacită (Polanyi) 5. Metodologii 6. Analogii cu alte discipline 6.1. Stiinta 6.2. Arheologia 6.3. Afaceri 6.4. Medicina 7. Concluzii Bibliografie ISBN: 978-606-033-160-5 , DOI: 10.58679/TW56764

The most well-known example of the impossibility of traveling in time is the grandfather paradox or self-infanticide argument: a person who travels in the past and kills his own grandfather, thus preventing the existence of one of his parents and thus his own existence. A philosophical response to this paradox would be the impossibility of changing the past, like Novikov self-consistency principle (if an event exists that would cause a paradox or any "change" to the past whatsoever, then the probability of that event is zero, thus it would be impossible to create time paradoxes). DOI: 10.13140/RG.2.2.31279.79521

Previzualizare carte O introducere la nivel fenomenologic, cu un aparat matematic minimal, în mecanica cuantică. Un ghid pentru cine dorește să înțeleagă cea mai modernă, mai complexă și mai neconformă disciplină fizică, un domeniu care a schimbat fundamental percepțiile oamenilor de știință despre Lume. În 1900, Max Planck a introdus ideea că energia este cuantificată, pentru a obţine o formulă la energia emisă de un corp negru. În 1905, Einstein a explicat efectul fotoelectric postulând că energia luminii vine în cuante numite fotoni. In 1913, Bohr a explicat liniile spectrale ale atomului de hidrogen, din nou prin utilizarea de cuante. În 1924, Louis de Broglie a prezentat teoria sa a undelor de materie. Aceste teorii, deşi de succes, au fost strict fenomenologice: nu a existat nicio justificare riguroasă pentru cuantificare. Ele sunt denumite colectiv ca vechea teorie cuantică. Expresia "fizica cuantica" a fost folosită pentru prima dată în lucrarea lui Johnston: Universul lui Planck în lumina fizicii moderne. Mecanica cuantică modernă s-a născut în 1925, când Heisenberg a dezvoltat mecanica matriceală şi Schrödinger a inventat mecanica ondulatorie şi ecuaţia Schrödinger. Schrödinger a demonstrat ulterior că cele două abordări au fost echivalente. Heisenberg a formulat principiul său de incertitudine în 1927, iar interpretarea de la Copenhaga a apărut în aproximativ acelaşi timp. În 1927, Paul Dirac a unificat mecanica cuantică cu teoria relativităţii restrânse. De asemenea, el a utilizat printre primii teoria operatorilor, inclusiv notaţia influenţială bra-ket. În 1932, John von Neumann a formulat baza matematică riguroasă pentru mecanica cuantică, ca teoria operatorilor. În anii 1940, electrodinamica cuantică a fost dezvoltată de Feynman, Dyson, Schwinger, şi Tomonaga. Ea a servit ca model pentru teoriile ulterioare ale câmpului cuantic. Interpretarea multiplelor lumi a fost formulat de către Everett în 1956. Cromodinamica cuantică a avut o istorie lungă, de la începutul anilor 1960. Teoria aşa cum o ştim astăzi a fost formulată de către Polizter, Gross şi Wilzcek în 1975. Bazându-se pe munca de pionierat a lui Schwinger, Higgs, Goldstone şi alţii, Glashow, Weinberg şi Salam au demonstrat în mod independent cum că forţa nucleară slabă şi electrodinamica cuantică ar putea fi unite într-o singură forţă electroslabă. Încă de la începuturile sale, cele mai multe rezultate contra-intuitive ale mecanicii cuantice au provocat puternice dezbateri filozofice şi mai multe interpretări. Interpretarea de la Copenhaga, datorată în mare parte lui Niels Bohr, a fost interpretarea standard a mecanicii cuantice, atunci când a fost formulată pentru prima dată. În conformitate cu aceasta, natura probabilistică a predicţiilor mecanicii cuantice nu poate fi explicată în termeni ai altor teorii deterministe, şi nu reflectă pur şi simplu cunoştinţele noastre limitate. Mecanica cuantică oferă rezultate probabilistice deoarece universul fizic este în sine probabilistic, mai degrabă decât determinist. O mare parte a tehnologiei moderne funcţionează în conformitate cu principiile din mecanica cuantică. Exemplele includ laserul, microscopul electronic, şi imagistica prin rezonanţă magnetică. Cele mai multe dintre calculele efectuate în chimia computaţională se bazează pe mecanica cuantică. CUPRINS 1 Mecanica cuantică - - - Descrierea teoriei - - - Istorie - - - Formulări matematice - - - Interacția cu alte teorii ale fizicii - - - - - - Mecanica cuantică și fizica clasică - - - - - - Interpretarea de la Copenhaga a cinematicii cuantice versus clasice - - - - - - Relativitatea generală și mecanica cuantică - - - - - - Încercări pentru o teorie a câmpului unificată - - - Formulări matematice echivalente - - - Implicații filosofice - - - 1.1 Atomul și cuanta - - - 1.2 Radiația corpului negru și cuantificarea lui Planck - - - - - - Radiația corpului negru - - - - - - Cuantificarea și constanta lui Planck - - - - - - - - - Metode de cuantificare - - - - - - - - - - - - Cuantificarea canonică - - - - - - - - - Constanta lui Planck - - - - - - - - - - - - Valoare - - - - - - - - - - - - Semnificația valorii - - - 1.3 Cuanta de lumină (Fotoni) - - - - - - Proprietăți fizice - - - - - - Optica cuantică - - - 1.4 Efectul fotoelectric - - - - - - Mecanismul de emisie - - - - - - Observații experimentale ale emisiei fotoelectrice - - - - - - Descrierea matematică - - - - - - Utilizări și efecte - - - - - - - - - Fotomultiplicatori - - - - - - - - - Senzori de imagine - - - - - - - - - - - - Electroscop cu frunză de aur - - - - - - - - - Spectroscopie fotoelectronică - - - - - - - - - Nave spațiale - - - - - - - - - Praful lunar - - - - - - - - - Dispozitive de vedere pe timp de noapte - - - 1.5 Unde materiale - Relațiile de Broglie - - - - - - Context istoric - - - - - - Ipoteza de Broglie - - - - - - Relațiile de Broglie - - - - - - Interpretări - - - 1.6 Modelul Bohr al atomului - - - - - - Origine - - - 1.7 Nivele energetice cuantificate: Undele electronilor - - - - - - Explicație - - - - - - Tranziții ale nivelelor de energie - - - 1.8 Difracția electronilor - - - - - - Proprietăți cuantice - - - - - - Difracția electronilor - - - - - - Interacțiunea electronilor cu materia - - - - - - Microscop cu electroni de transmisie 2 Dualitatea undă-particulă - - - Tratamentul în mecanica cuantică modernă - - - Vizualizare - - - Aplicarea la modelul Bohr - - - 2.1 Complementaritatea - - - - - - Conceptul - - - - - - Natura - - - - - - Considerații suplimentare - - - - - - Experimente - - - 2.2 Microscopul lui Heisenberg - - - - - - Argumentul lui Heisenberg - - - - - - Analiza argumentului - - - 2.3 Experimentul celor două fante - - - - - - Prezentare generală - - - - - - Interpretările experimentului - - - - - - - - - Interpretarea de la Copenhaga - - - - - - - - - Formularea integrală a căii - - - - - - - - - Interpretarea relațională - - - - - - - - - Interpretarea multiplelor-lumi - - - 2.4 Disputa Einstein-Bohr - - - - - - Dezbateri pre-revoluționare - - - - - - Revoluția cuantică - - - - - - Post-revoluția: prima etapă - - - - - - - - - Argumentul lui Einstein - - - - - - - - - Răspunsul lui Bohr - - - - - - - - - A doua critică a lui Einstein - - - - - - - - - Triumful lui Bohr - - - - - - Post-revoluție: a doua etapă - - - - - - Post-revoluție: a treia etapă - - - - - - - - - Argumentul EPR - - - - - - - - - Răspunsul lui Bohr - - - - - - Post-revoluție: etapa a patra - - - 2.5 Experimentul alegerii întârziate - - - - - - Introducere - - - - - - Versiunea fantei duble - - - - - - Detalii experimentale - - - - - - Fantele duble în laborator și în cosmos - - - - - - Concluzii 3 Ecuația Schrödinger - - - Ecuația dependentă de timp - - - Ecuația independentă de timp - - - Interpretarea funcției de undă - - - Ecuația de undă pentru particule - - - 3.1 Stări cuantice - - - - - - Descrierea conceptuală - - - - - - - - - Stări pure - - - - - - - - - Imaginea lui Schrödinger vs. imaginea lui Heisenberg - - - - - - În fizica matematică - - - - - - - - - Valori proprii și vectori proprii - - - 3.2 Funcția de undă - - - - - - Exemple non-relativiste - - - - - - - - - Barieră potențială finită - - - - - - - - - Atomul de hidrogen - - - 3.3 Colapsul funcției de undă - - - - - - Descrierea matematică - - - - - - - - - Procesul - - - - - - - - - Determinarea bazei preferate - - - - - - - - - Decoerența cuantică - - - - - - Istorie și context - - - 3.4 Interpretarea probabilităților (Problema măsurătorilor) - - - - - - Pisica lui Schrödinger - - - - - - Interpretări - - - 3.5 Formularea spațiului de fază - - - - - - Distribuția spațiului de fază - - - - - - Evoluția timpului - - - - - - Exemple - - - - - - - - - Potențial Morse - - - - - - - - - Tunelarea cuantică - - - - - - - - - Potențialul quartic - - - - - - - - - Starea pisicii lui Schrödinger 4 Pachete de unde - - - Unde și particule în mișcare - - - 4.1 Principiul incertitudinii - - - - - - Definire - - - - - - Utilizare - - - - - - Relația de incertitudine timp-energie - - - 4.1.1 Paradoxurile lui Zenon în mecanica cuantică - - - - - - Ahile și broasca țestoasă - - - - - - Paradoxul dihotomiei - - - - - - Paradoxul săgeții - - - - - - Soluții cuantice propuse - - - - - - - - - Peter Lynds - - - - - - - - - Hermann Weyl - - - - - - Efectul cuantic Zenon - - - 4.2 Funcții proprii - - - - - - Exemplul de derivată - - - 4.3 Operatorul impuls - - - - - - Definiție (spațiu de poziție) - - - - - - Proprietăți - - - - - - - - - Hermiticitatea - - - - - - - - - Relația canonică de comutație - - - - - - - - - Transformarea Fourier - - - 4.4 Forma generală a ecuației Schrodinger: Operatorul hamiltonian - - - - - - Ecuația Schrödinger - - - - - - Formalismul Dirac - - - 4.5 Postulatele mecanicii cuantice și semnificația măsurătorilor - - - - - - Postulate ale mecanicii cuantice - - - - - - - - - Postulatul 1: Definirea stării cuantice - - - - - - - - - Postulatul 2: Principiul corespondenței - - - - - - - - - Postulatul 3: Măsurarea - valori posibile ale unei observabile - - - - - - - - - Postulatul 4: Postulatul lui Born - interpretarea probabilistică a funcției de undă - - - - - - - - - Postulatul 5: Măsurarea - reducerea pachetului de unde; obținerea unei singure valori; proiecția stării cuantice - - - - - - - - - Postulatul 6: Evoluția temporală a stării cuantice - - - - - - Problema măsurării - - - - - - - - - Interpretarea stării relative 5 Soluții ale ecuației Schrödinger - - - 5.1 Particulă într-o cutie unidimensională - - - - - - Soluția unidimensională - - - - - - - - - Funcția de undă a poziției - - - - - - - - - - - - Funcția de undă a impulsului - - - - - - - - - Niveluri energetice - - - 5.2 Barieră rectangulară de potențial - - - - - - Calcul - - - - - - Transmisie și reflexie - - - - - - - - - E < V0 - - - - - - - - - E > V0 - - - - - - - - - E = V0 - - - - - - Observații și aplicații - - - 5.3 Puț de potențial finit - - - - - - Particulă într-o cutie 1-dimensională - - - 5.4 Paritatea - - - - - - Relații simple de simetrie - - - - - - Efectul inversiunii spațiale asupra unor variabile ale fizicii clasice - - - - - - - - - Par - - - - - - - - - Impar - - - - - - Posibile valori proprii în mecanica cuantică - - - 5.5 Oscilatorul armonic unidimensional - - - - - - Oscilator armonic unidimensional - - - - - - - - - Hamiltonianul și stările proprii ale energiei - - - - - - - - - Scale naturale pentru lungimi și energie - - - - - - - - - Stări foarte excitate - - - - - - - - - Soluții pentru spațiul de fază - - - 5.6 Operatorul momentului unghiular - - - - - - Momentul unghiular orbital - - - - - - Momentul unghiular de spin - - - - - - Momentul unghiular total - - - - - - Interpretare vizuală - - - - - - Relația de incertitudine dintre momentul unghiular și unghiul de rotație - - - 5.7 Particule identice - - - - - - Distingerea între particule - - - - - - Stările simetrice și antisimetrice - - - - - - Simetria de schimb - - - - - - Fermioni și bosoni - - - 5.8 Potențialul central (Potențialul cuantic) - - - - - - Potențialul cuantic ca parte a ecuației lui Schrödinger - - - - - - - - - Ecuația de continuitate - - - - - - - - - Ecuația cuantică Hamilton-Jacobi - - - - - - Proprietăți - - - - - - - - - Relația cu procesul de măsurare - - - - - - - - - Potențialul cuantic al unui sistem de n-particule - - - - - - Interpretarea și denumirea potențialului cuantic - - - - - - Aplicații - - - 5.9 Puțul de potențial - - - - - - Confinarea cuantică - - - - - - - - - În mecanica cuantică - - - - - - - - - În mecanica clasică 6 Paradoxuri și interpretări ale mecanicii cuantice - - - 6.1 Inseparabilitatea cuantică - - - - - - Inseparabilitatea cuantică - - - - - - Istorie - - - - - - Conceptul - - - - - - - - - Sensul inseparabilității - - - - - - - - - Paradoxul - - - - - - - - - Teoria variabilelor ascunse - - - - - - - - - Încălcarea inegalității Bell - - - - - - - - - Alte tipuri de experimente - - - - - - - - - Misterul timpului - - - - - - - - - Sursa pentru săgeata timpului - - - 6.2 Paradoxurile mecanicii cuantice - - - 6.3 Paradoxul EPR - - - - - - Istoria evoluțiilor EPR - - - - - - Mecanica cuantică și interpretarea ei - - - - - - Opoziția lui Einstein - - - - - - Descrierea paradoxului - - - - - - - - - Articolul EPR - - - 6.4 Interpretarea Copenhaga - - - - - - Fundal - - - - - - Principii - - - - - - Regula Born - - - - - - Natura colapsului - - - - - - Non-separabilitatea funcției de undă - - - - - - Dilema undă-particulă - - - - - - Acceptarea printre fizicieni - - - 6.5 Variabile ascunse - - - - - - Motivație - - - - - - "Dumnezeu nu joacă zaruri" - - - - - - Tentative timpurii - - - - - - Declarația de completitudine a mecanicii cuantice și dezbaterile Bohr-Einstein - - - - - - Paradoxul EPR - - - - - - Teorema lui Bell - - - - - - Teoria variabilelor ascunse a lui Bohm - - - - - - Evoluțiile recente - - - 6.6 Paradoxul pisicii lui Schrödinger - - - - - - Origine și motivație - - - - - - Experimentul de gândire - - - - - - Interpretarea de la Copenhaga - - - - - - Aplicații și teste - - - - - - Extensii - - - 6.7 Interpretarea ansamblului (statistică) - - - - - - Înțelesul lui "ansamblu" și "sistem" - - - - - - Pisica lui Schrödinger - - - 6.8 Interpretarea multiplelor lumi - - - - - - Origine - - - - - - Dezvoltare - - - - - - Interpretarea colapsului funcției de undă - - - - - - Interpretarea nereală/reală - - - - - - Descrierea MWI 7 Stările cuantice conform lui Dirac - - - Definiție - - - Vectorii de stare - - - Operatori - - - - - - Operatorul hamiltonian - - - - - - Matricea densității - - - Ecuațiile timp-evoluție în imaginea interacțiunilor - - - - - - Evoluția în timp a stărilor - - - - - - Evoluția în timp a operatorilor - - - - - - Evoluția în timp a matricei de densitate - - - Valori așteptate - - - Utilizarea imaginii interacțiunilor - - - 7.1 Ecuația de undă Dirac - - - - - - Formularea matematică - - - - - - Interpretarea fizică - - - - - - - - - Identificarea observabilelor - - - - - - - - - Teoria găurilor - - - 7.2 Notația bra-ket în mecanica cuantică - - - - - - Introducere - - - - - - Utilizarea în mecanica cuantică 8 Corespondența cu mecanica clasică - - - Ecuații de câmp - - - Ecuații de undă - - - Teoria cuantică - - - 8.1 Ecuația de mișare a lui Heisenberg (Reprezentările Heisenberg, Schrödinger și Dirac) - - - - - - Reprezentarea Heisenberg - - - - - - Reprezentarea Schrödinger - - - - - - Reprezentarea de interacțiune (Dirac) - - - - - - Comparație a evoluției în toate imaginile/reprezentările - - - 8.2 Teorema Ehrenfest și limita clasică a mecanicii cuantice - - - 8.3 Principiul corespondenței - - - - - - Mecanica cuantică - - - 8.4 Aproximarea WKB - - - - - - Scurt istoric - - - - - - Metoda WKB - - - - - - Aplicarea la ecuația Schrödinger - - - - - - - - - Aproximarea departe de punctele de cotitură - - - - - - - - - Comportamentul în apropierea punctelor de cotitură - - - - - - - - - Condițiile de potrivire - - - - - - - - - Densitatea de probabilitate - - - 8.5 Teorema adiabatică - - - - - - Procesele diabatice vs. adiabatice - - - - - - Exemple de sisteme - - - - - - - - - Pendulul simplu - - - - - - - - - Oscilator armonic cuantic 9 Momentul unghiular și spinul - - - 9.1 Momentul unghiular - - - - - - Moment ungiular de spin, orbital, și total - - - - - - Cuantizarea - - - - - - Incertitudinea - - - - - - Momentul unghiular total ca generator de rotații - - - 9.2 Spin și matrice - - - - - - Numărul cuantic - - - - - - Fermioni și bozoni - - - - - - Teorema statisticii spinului - - - - - - Paritate - - - 9.3 Mecanica matriceală - - - - - - Epifanie la Helgoland - - - - - - Cele trei documente fundamentale - - - - - - Raționamentul lui Heisenberg - - - - - - Bazele mecanicii matriceale - - - 9.3.1 Particule cu spin în câmp magnetic: Rezonanța magnetică nucleară - - - - - - Teoria rezonanței magnetice nucleare - - - - - - - - - Spin nuclear și magneți - - - - - - - - - Valorile momentului unghiular de spin - - - - - - - - - Energia de spin într-un câmp magnetic - - - 9.3.2 Precesia spinului în câmp magnetic (Rezonanța paramagnetică a electronilor) - - - - - - Rezonanță paramagnetică a electronilor - - - - - - - - - Originea unui semnal EPR - - - 9.4 Cuplarea momentelor unghiulare - - - - - - Conservarea momentului unghiular - - - - - - Cuplarea spin-orbită - - - - - - - - - Cuplarea LS - - - - - - - - - Cuplarea jj - - - 9.5 Principiul de excluziune Pauli - - - - - - Prezentare generală - - - - - - Principiul Pauli în teoria cuantică avansată - - - - - - Atomii și principiul Pauli - - - 9.6 Starea singlet și paradoxul EPR - - - - - - Istorie - - - - - - Exemple - - - - - - Reprezentări matematice - - - - - - Singleți și stări inseparate - - - 9.7 Teorema Bell - - - - - - Fundal istoric - - - - - - Prezentare generală - - - - - - Importanța - - - - - - Realismul local - - - 9.8 Inegalitatea Bell - - - - - - Testarea prin experimente practice - - - - - - Două clase de inegalități Bell - - - - - - Provocări practice - - - - - - Aspecte metafizice - - - - - - Remarci generale 10 Materia cuantică - - - 10.1 Atomul de hidrogen - - - - - - Izotopi - - - - - - Ionul de hidrogen - - - - - - Descrierea clasică a eșuat - - - - - - Modelul Bohr-Sommerfeld - - - 10.2 Atomul de hidrogen în interpretarea de la Copenhaga - - - - - - Soluțiile ecuației lui Schrödinger - - - 10.3 Structura fină a hidrogenului - - - - - - Structura brută - - - - - - Corecții relativiste - - - - - - Atomul de hidrogen - - - - - - - - - Corecția relativistă pentru energia cinetică - - - 10.4 Interacția spin-orbită - - - - - - Energia unui moment magnetic - - - - - - - - - În solide - - - - - - Câmp electromagnetic oscilant - - - 10.5 Explicația cuantică a tabelului periodic al elementelor - - - - - - Grupe - - - - - - Blocuri - - - - - - Configurație electronică - - - - - - Învelișuri electronice - - - - - - - - - Razele atomice - - - - - - A doua versiune și dezvoltarea ulterioară - - - - - - Tabele cu structuri diferite - - - - - - - - - ADOMAH (2006) - - - - - - - - - Modelul tridimensional al fizicianului Timothy Stowe - - - 10.6 Structura moleculelor - - - - - - Istorie - - - - - - Structura electronilor - - - - - - - - - Modelul ondulatoriu - - - - - - - - - Legături de valență - - - - - - - - - Orbitale moleculare - - - - - - - - - Teoria funcțională a densității - - - - - - Dinamica chimică - - - - - - - - - Dinamica chimică adiabatică - - - - - - - - - Dinamica chimică non-adiabatică - - - 10.7 Condensat Bose-Einstein și condensat fermionic - - - - - - Condensat Bose-Einstein - - - - - - - - - Istorie - - - - - - - - - Cercetări curente - - - - - - Condensat fermionic - - - - - - - - - Superfluiditate - - - - - - - - - Superfluide fermionice - - - - - - - - - Crearea primelor condensate fermionice - - - 10.8 Gazul Fermi și gazul Bose - - - - - - Gazul Fermi - - - - - - - - - Descriere - - - - - - Gazul Bose - - - - - - - - - Introducere și exemple 11 Perturbații - - - Hamiltonieni aproximați - - - Aplicarea teoriei perturbației - - - - - - Limitări - - - - - - - - - Perturbații mari - - - - - - - - - Stările non-adiabatice - - - - - - - - - Computerizarea dificultăților - - - Teoria perturbației independente de timp - - - - - - Corecții de ordinul întâi - - - - - - Efectele degenerării - - - 11.1 Metode de aproximare pentru stări staționare - - - - - - Proprietăți ale stării staționare - - - 11.2 Efectul Stark - - - - - - Istorie - - - - - - Mecanism - - - - - - Teoria perturbării - - - - - - Efect stark limitat cuantic - - - 11.3 Teoria perturbației dependente de timp - - - - - - Metoda variației constantelor - - - - - - Teoria perturbației puternice - - - 11.4 Perturbația periodică: Regula de aur a lui Fermi - - - - - - Rata și derivarea acesteia - - - - - - - - - Derivarea în teoria perturbării dependente de timp - - - 11.5 Teoria dispersiei. Aproximarea Born - - - - - - Fundamente conceptuale - - - - - - - - - Ținte compuse și ecuații de interval - - - - - - În fizica teoretică - - - - - - Dispersia în mecanica cuantică a fotonului și a nucleelor - - - - - - Aproximarea Born - - - - - - - - - Aplicații - - - 11.6 Amplitudinea de împrăștiere - - - - - - Expansiunea undelor parțiale 12 Teoria cuantică a câmpului - - - Varietăți de abordări - - - - - - Abordări perturbative și non-perturbative - - - - - - TCC și gravitația - - - Definiție - - - - - - Dinamica - - - - - - Stări - - - - - - Câmpuri și radiații - - - Principii - - - - - - Câmpuri clasice și cuantice - - - 12.1 Electrodinamica cuantică - - - - - - Viziunea lui Feynman asupra electrodinamicii cuantice - - - - - - - - - Introducere - - - - - - Construcții de bază - - - - - - - - - Amplitudini de probabilitate - - - - - - - - - Propagatori - - - - - - - - - Renormalizarea în masă - - - - - - - - - Concluzii - - - 12.2 Efectul Zeeman - - - - - - Nomenclatură - - - - - - Prezentare teoretică - - - - - - Aplicații - - - - - - - - - Astrofizică - - - - - - - - - Răcirea laserului - - - - - - - - - Energia Zeeman mediată de cuplare a spinului și mișcări orbitale - - - 12.3 Efectul Aharonov-Bohm - - - - - - Semnificație - - - - - - Potențiale vs. câmpuri - - - - - - Acțiune globală vs. forțe locale - - - - - - Localitatea efectelor electromagnetice - - - 12.4 Cuantizarea fluxului magnetic - - - 12.5 Filosofia macrorealismului și SQUID - - - - - - Inegalitatea Leggett–Garg - - - - - - - - - Încălcări experimentale - - - - - - SQUID 13 Modelul standard - - - Particule elementare - - - - - - Fermioni - - - - - - - - - Cuarci - - - - - - - - - Leptoni - - - - - - Bosoni - - - - - - Particule ipotetice - - - Particule compuse - - - - - - Hadroni - - - - - - Barioni - - - - - - Mezoni - - - - - - Nuclee atomice - - - - - - Atomi - - - - - - Molecule - - - Substanțe condensate - - - Alte particule - - - Clasificare după viteză - - - 13.1 Extensii ale Modelului Standard - - - - - - Marea unificare - - - - - - Supersimetria - - - - - - Teoria corzilor - - - - - - Teoria preonilor - - - 13.2 Cromodinamica cuantică - - - - - - Teorie - - - - - - - - - Unele definiții - - - - - - - - - Observații suplimentare: dualitatea - - - - - - - - - Grupuri de simetrie - - - - - - - - - Lagrangieni - - - - - - - - - Câmpuri - - - - - - - - - - - - Dinamica - - - - - - - - - - - - Confinarea și legea zonală 14 Gravitația cuantică - - - Prezentare generală - - - Mecanica cuantică și relativitatea generală - - - - - - Graviton - - - - - - Dilaton - - - - - - Nonrenormalizabilitatea gravitației - - - - - - Gravitația cuantică ca o teorie eficientă a câmpului - - - - - - Dependența spațiu-timpului de fundal - - - - - - Teoria corzilor - - - - - - - - - Teorii independente de fundal - - - - - - Gravitația cuantică semi-clasică - - - - - - Problema timpului - - - Teorii candidate - - - - - - Teoria corzilor - - - - - - Gravitația cuantică în bucle - - - - - - Alte abordări - - - Teste experimentale - - - 14.1 Gravitația cuantică în bucle - - - - - - Istorie - - - - - - Covarianța generală și independență de fundal - - - - - - Limita semiclasică - - - - - - - - - Ce este limita semiclastică? - - - - - - - - - De ce GCB nu ar avea relativitatea generală ca limită semiclasică? - - - - - - - - - Dificultăți la verificarea limitei semiclasice a GCB - - - - - - - - - Progresul în demonstrarea GCB are limita semiclastică corectă - - - - - - Aplicații fizice ale GCB - - - - - - - - - Entropia găurii negre - - - - - - - - - Radiația Hawking în GCB - - - - - - - - - Stea Planck - - - - - - - - - Cosmologică cuantică în bucle - - - - - - - - - Fenomenologia GCB - - - - - - - - - Amplitudini de împrăștiere independente de fundal - - - - - - Gravitoni, teoria corzilor, supersimetrie, dimensiuni suplimentare în GCB - - - - - - GCB și programele de cercetare aferente - - - - - - Probleme și comparații cu abordări alternative - - - 14.2 Teoria corzilor - - - - - - Fundamente - - - - - - - - - Corzi - - - - - - - - - Dimensiuni suplimentare - - - - - - - - - Dualitatile - - - - - - - - - Brane - - - - - - Teoria-M - - - - - - - - - Unificarea teoriilor supercorzilor - - - - - - - - - Teoria matriceală - - - - - - Găuri negre - - - - - - - - - Formula Bekenstein-Hawking - - - - - - - - - Derivarea în cadrul teoriei corzilor - - - - - - Corespondența AdS/CFT - - - - - - - - - Prezentare generală a corespondenței - - - - - - - - - Aplicații pentru gravitația cuantică - - - - - - Fenomenologie - - - - - - - - - Cosmologie - - - - - - Istorie - - - - - - - - - Rezultatele inițiale - - - - - - - - - Prima revoluție a supercorzilor - - - - - - - - - A doua revoluție a supercorzilor - - - - - - Critici - - - - - - - - - Numărul de soluții - - - - - - - - - Independența de fundal - - - - - - - - - Sociologia științei - - - 14.3 Teoria finală - - - - - - Antecedente istorice - - - - - - - - - De la Grecia antică la Einstein - - - - - - - - - Secolul al XX-lea și interacțiunile nucleare - - - - - - Fizica modernă - - - - - - - - - Secvența convențională a teoriilor - - - - - - - - - Teoria corzilor și teoria M - - - - - - - - - Gravitația cuantică în bucle - - - - - - - - - Alte încercări - - - - - - - - - Starea actuală - - - - - - Filosofia - - - - - - Argumente împotrivă - - - - - - - - - Teorema lui Gödel despre incompletență - - - - - - - - - Limitele fundamentale în precizie - - - - - - - - - Lipsa legilor fundamentale - - - - - - - - - Număr infinit de straturi de ceapă - - - - - - - - - Imposibilitatea calculului 15 Filosofia și interpretările mecanicii cuantice - - - Implicații filosofice - - - 15.1 Interpretări ale mecanicii cuantice - - - - - - Istoria interpretărilor - - - - - - Natura interpretării - - - - - - Provocări ale interpretărilor - - - - - - Pe scurt - - - - - - - - - Clasificarea adoptată de Einstein - - - - - - - - - Interpretarea de la Copenhaga - - - - - - - - - Multe lumi - - - - - - - - - Istorii consistente - - - - - - - - - Interpretarea de ansamblu - - - - - - - - - Teoria De Broglie-Bohm - - - - - - - - - Mecanica cuantică relațională - - - - - - - - - Interpretare tranzacțională - - - - - - - - - Mecanica stocastică - - - - - - - - - Teorii ale colapsului obiectiv - - - - - - - - - Conștiința cauzează colapsul (interpretarea von Neumann-Wigner) - - - - - - - - - Multe minți - - - - - - - - - Logica cuantică - - - - - - - - - Teoria informației cuantice - - - - - - - - - Interpretări modale ale teoriei cuantice - - - - - - - - - Teorii temporal simetrice - - - - - - - - - Teoriile ramificării spațiu-timpului - - - - - - - - - Alte interpretări - - - - - - Comparație - - - 15.2 Măsurători în mecanica cuantică - - - - - - Rezumat calitativ - - - - - - Cantități măsurabile ("observabile") ca operatori - - - - - - Probabilitățile de măsurare și colapsul funcțiilor de undă - - - - - - - - - Spectru discret, nondegenerat - - - - - - - - - Spectru continuu, nedegenerat - - - - - - - - - Spectre degenerate - - - 15.3 Matricea de densitate - - - - - - Stări pure și mixte - - - - - - Exemple de aplicații - - - 15.4 Interpretarea Von Neumann–Wigner - - - - - - Observația în mecanica cuantică - - - - - - Interpretarea - - - - - - Obiecții față de interpretare - - - - - - - - - Acceptarea - - - - - - - - - - - - Opinii ale pionierilor mecanicii cuantice 16 Perspective în mecanica cuantică - - - 16.1 Probleme rezolvate recent în fizică - - - 16.2 Probleme nerezolvate în fizică - - - 16.2.1 Fizica generală și mecanica cuantică - - - 16.2.2 Gravitația cuantică - - - 16.2.3 Fizica particulelor / Fizica energiilor înalte - - - 16.2.4 Fizica nucleară - - - 16.2.5 Fizica atomică, moleculară și optică - - - 16.2.6 Fizica plasmei Referințe Despre autor - - - Nicolae Sfetcu - - - - - - De același autor - - - - - - Contact Editura - - - MultiMedia Publishing

Selon la relativité générale, la force gravitationnelle est une manifestation de la géométrie de l'espace-temps local. RG est une théorie métrique de la gravité. Il est basé sur les équations d'Einstein, qui décrivent la relation entre la géométrie d'une variété pseudo-riemannienne à quatre dimensions, représentant l'espace-temps et l'énergie-impulsion contenu dans cet espace-temps. La gravité correspond aux modifications des propriétés spatiales et temporelles, qui à leur tour modifient les chemins des objets. La courbure est causée par l'énergie-impulsion de la matière. Selon John Archibald Wheeler, l'espace-temps indique à la matière comment se déplacer, et la matière indique à l'espace-temps comment se courber. DOI: 10.13140/RG.2.2.23756.26249

Karl Popper, as a critical rationalist, was an opponent of all forms of skepticism, conventionalism and relativism in science. A major argument of Popper is Hume's critique of induction, arguing that induction should never be used in science. But he disagrees with the skepticism associated with Hume, nor with the support of Bacon and Newton's pure "observation" as a starting point in the formation of theories, as there are no pure observations that do not imply certain theories. Instead, Popper proposes falsifiability as a method of scientific investigation. DOI: 10.13140/RG.2.2.11481.36967

Une autre définition du voyage dans le temps (Arntzenius 2006) (Smeenk and Wüthrich 2011) l'assimile à l'existence des courbes temporelles fermées, une variété lorentzienne d'une particule matérielle dans l'espace-temps qui revient à son point de départ. Certains auteurs acceptent l’existence de deux dimensions temporelles et d’autres envisagent des scénarios comportant plusieurs univers « parallèles », chacun ayant son propre espace-temps à quatre dimensions.Mais la question est de savoir si un voyage dans une autre dimension temporelle ou dans un autre univers parallèle est en fait un voyage dans le temps ou virtuel. Examiner la possibilité de revenir dans le temps dans un univers hypothétique décrit par une métrique de Gödel a amené Kurt Gödel à affirmer que le temps pouvait être une sorte d’illusion, une autre dimension de l’espace, donnant lieu à un « bloc à 4 dimensions. »

Tarkovsky recognizes these differences, saying that there is a contradiction with Lem's initial idea, because he was interested in the problems of inner life, spiritual problems, so to speak, and Lem was interested in the collision between man and Cosmos. In an ontological sense of the word, in the sense of the problem of knowing and the limits of this knowledge - it is about that. Lem even said that mankind was in danger, that there was a crisis of knowledge when man did not feels ... This crisis is growing, a snowball, takes the form of various human tragedies, including scientists.

Karl Popper, ca raționalist critic, a fost un oponent al tuturor formelor de scepticism, convenționalism și relativism în știință. În 1935 a scris Logica cercetării (Logik der Forschung. Zur Erkenntnistheorie der modernen Naturwissenschaft), traducând ulterior cartea în engleză și publicând-o sub titlul The Logic of Scientific Discovery (1959) considerată ca o lucrare de pionierat în domeniu. Multe dintre argumentele din această carte sunt îndreptate împotriva membrilor "Cercului Vienez", precum Moritz Schlick, Otto Neurath, Rudolph Carnap, Hans Reichenbach, Carl Hempel și Herbert Feigl. Popper este de acord cu aceștia cu privire la aspectele generale ale metodologiei științifice și neîncrederea lor în metodologia filosofică tradițională, dar soluțiile sale au fost semnificativ diferite. Popper a contribuit semnificativ la dezbaterile privind metodologia științifică generală, demarcarea științei de pseudoștiință, natura probabilității și metodologia științelor sociale.

The main concern of the first eugenists, such as Karl Pearson and Walter Weldon of University College London , were the perceived intelligence factors considered to be correlated with the social class. In his speech "Darwinism, Medical Progress and Eugenics", Karl Pearson equates eugenics with a field of medicine. Some areas of medicine that are not commonly recognized as eugenic affect the human genes background. These include sterilization and surgical techniques that allow the functioning of reproductive organs. Even medicines that do not directly involve reproductive organs can alter the gene pool. Genetic abnormalities in such individuals are thus duplicated, modifying the genetic background. On this basis, such practices are widely accepted as more radical eugenic processes.

Un mic ghid despre conceptele politice pentru politicieni şi activişti. Politica este procesul de luare a deciziilor de către grupuri de oameni. Termenul se aplică guvernelor civile, dar acest proces s-a observat în toate interacţiile între grupurile umane, inclusiv în instituţii corporative, academice şi religioase. Ea constă din "relaţii sociale implicând autoritatea sau puterea" şi se referă la reglementări ale unităţilor politice, şi la metode şi tactici folosite pentru a formula şi aplica politica. Maxima lui Samuel Gompers, parafrazată adesea ca "Premiază prietenii şi pedepseşte duşmanii", se referă la două din cele cinci tipuri de putere recunoscute de psihologii sociali: puterea stimulativă (puterea de a premia) şi puterea coercitivă (puterea de a pedepsi). Celelalte trei puteri derivă din acestea. Puterea legitimităţii, puterea unui poliţist sau a celui care ia decizii, este puterea dată de unei persoane de o autoritate recunoscută pentru a impune standarde comportamentale. Puterea legitimităţii este similară puterii coercitive prin aceea că o comportare inacceptabilă este pedepsită mai mult sau mai puţin direct. Puterea deciziei este deţinută de persoane în virtutea unor aptitudini sau atitudini. Îndeplinirea dorinţei de a se simţi la fel ca o celebritate sau un erou este premiul pentru obedienţă. Acesta este un exemplu de putere stimulativă în care o persoană se autopremiază. Puterea expertului derivă din educaţie şi experienţă. De notat că puterea expertului este condiţională circumstanţelor.

Singularitățile la care se ajunge în relativitatea generală prin rezolvarea ecuațiilor lui Einstein au fost și încă mai sunt subiectul a numeroase dezbateri științifice: Există sau nu, singularități? Big Bang a fost o singularitate inițială? Dacă singularitățile există, care este ontologia acestora? Este teoria generală a relativității o teorie care și-a arătat limitele în acest caz? În acest eseu argumentez faptul că există singularități, iar teoria generală a relativității, ca de altfel oricare altă teorie științifică din prezent, nu este valabilă în interiorul orizontului evenimentelor. Dar asta nu presupune, așa cum consideră unii oameni de știință, că ea trebuie considerată ca fiind perimată. După o scurtă prezentare a aspectelor specifice din teoria clasică newtoniană și teoria specială a relativității, și o scurtă prezentare a teoriei generale a relativității, în capitolul Ontologia relativității generale prezint aspectele ontologice specifice relativității generale. Următorul capitol, Singularități, este dedicat prezentării singularităților care rezultă în relativitatea generală, a aspectelor specifice ale găurilor negre și orizontul evenimentelor, inclusiv dezbaterea despre Big Bang ca singularitate inițială, și argumentele în favoarea existenței singularităților. În Ontologia singularităților vorbesc despre posibilitățile de încadrare ontologică a singularităților în general și a găurilor negre în special, despre argumentul găurii pus în evidență de Einstein, și argumentele prezentate de oamenii de știință că nu există singularități și deci că teoria generală a relativității este în impas. Închei cu Concluziile în care expun și reiau pe scurt argumentele care ămi susțin opiniile prezentate mai sus. Aceasta este o traducere din limba engleză a lucrării: Sfetcu, Nicolae, "The singularities as ontological limits of the general relativity".

În această lucrare argumentez faptul că, în ciuda criticilor teoriei falsificabilității propuse de Karl Popper pentru demarcarea între știință și ne-știință, în principal pseudoștiință, acest criteriu este încă foarte util, și perfect valabil după perfecționarea lui de către Popper și adepții lui. Mai mult, chiar și în versiunea sa inițială, considerată de Lakatos ca ”dogmatică”, Popper nu a afirmat că această metodologie este un criteriu absolut de demarcare: un singur contra-exemplu nu este suficient pentru a falsifica o teorie; mai mult, o teorie poate fi salvată în mod legitim de falsificare prin introducerea unei ipoteze auxiliare. În comparație cu teoria lui Kuhn a revoluțiilor, de care el însuși s-a dezis ulterior transformând-o într-o teorie a ”micro-revoluțiilor”, consider că metodologia de demarcare a lui Popper, împreună cu dezvoltarea ulterioară propusă de acesta, inclusiv coroborarea și verosimilitudinea, deși imperfectă, nu numai că este valabilă și azi, dar este încă cea mai bună metodologie de demarcare. Pentru argumentare, m-am folosit de principalele lucrări ale lui Popper care tratează această problemă, și a principalilor săi critici și susținători. După o scurtă prezentare a lui Karl Popper, și o introducere în problema demarcației și metodologia falsificabilității, trec în revistă principalele critici aduse și argumentele susținătorilor săi, accentuând pe ideea că Popper nu a pus niciodată semnul egalității între falsificare și respingere. În final prezint propriile concluzii în această problemă. DOI: 10.58679/TW55590

În acest eseu evidențiez principalele aspecte psihologice și filosofice desprinse din filmul Solaris regizat de Andrei Tarkovski, precum și tehnicile cinematografice utilizate de regizor pentru a-și transmite mesajele spectatorului. În ”Introducere” prezint pe scurt elementele relevante din biografia lui Tarkovski și o prezentare generală a romanului Solaris a lui Stanislav Lem și filmul Solaris în regia lui Andrei Tarkovsky. În ”Tehnica cinematografică” vorbesc despre ritmul specific al scenelor, mișcarea radicală declanșată de Tarkovsky în cinematografia modernă, rolul elementelor simbolice și iconice, , și afinitățile cu zona fantastică a literaturii ruse. În ”Aspecte psihologice” analizez problema comunicării într-o societate umană a viitorului considerată de Tarkovsky ca rigidă, obsesia casei, și evoluția personală a lui Kris, Hari, și a relațiilor dintre ei. În ”Aspecte filosofice” se analizează filmul prin prisma filosofiei minții (dualismul cartezian, reducționismul și funcționalismul), a problemei identității personale, a teoriei spațiilor heterotopice dezvoltată de Michel Foucault, și interpretările semantice care se pot deduce din film. De asemenea, se analizează problema identității personale prin prisma filosofiei lui Locke. ”Concluziile” expun ideile generale rezultate din acest eseu, respectiv că Tentativele omului de a clasifica și de a păstra forme de interacțiune cu entități necunoscute vor fi întotdeauna condamnate la eșec și vor reflecta o greșeală majoră în lumea panoptică în care trăim. În acest cadru de analiză a filosofiei minții, funcționalismul pare a fi cel mai intuitiv. Solaris este, totuși, un film care începe ca o căutare a răspunsurilor și ajunge să ofere aceste răspunsuri împreună cu o serie de întrebări cu totul diferite.

The singularities from the general relativity resulting by solving Einstein's equations were and still are the subject of many scientific debates: Are there singularities in spacetime, or not? Big Bang was an initial singularity? If singularities exist, what is their ontology? Is the general theory of relativity a theory that has shown its limits in this case? In this essay I argue that there are singularities, and the general theory of relativity, as any other scientific theory at present, is not valid for singularities. But that does not mean, as some scientists think, that it must be regarded as being obsolete. After a brief presentation of the specific aspects of Newtonian classical theory and the special theory of relativity, and a brief presentation of the general theory of relativity, the chapter Ontology of General Relativity presents the ontological aspects of general relativity. The next chapter, Singularities, is dedicated to the presentation of the singularities resulting in general relativity, the specific aspects of the black holes and the event horizon, including the Big Bang debate as original singularity, and arguments for the existence of the singularities. In Singularity Ontology, I am talking about the possibilities of ontological framing of singularities in general and black holes in particular, about the hole argument highlighted by Einstein, and the arguments presented by scientists that there are no singularities and therefore that the general theory of relativity is in deadlock. In Conclusions I outline and summarize briefly the arguments that support my above views. DOI: 10.58679/TW62329

În această lucrare analizez posibilitatea călătoriei în timp pe baza mai multor lucrări de specialitate, printre care cele ale lui Nicholas J.J. Smith ("Time Travel", The Stanford Encyclopedia of Philosophy”), William Grey (”Troubles with Time Travel”), Ulrich Meyer (”Explaining causal loops”), Simon Keller și Michael Nelson (”Presentists should believe in time-travel”), Frank Arntzenius și Tim Maudlin ("Time Travel and Modern Physics") și David Lewis (“The Paradoxes of Time Travel”). Lucrarea începe cu o Introducere în care fac o scurtă prezentare a călătoriei în timp, și continuă cu o Istoria conceptului de călătorie în timp, prezentarea principalelor Aspecte fizice ale călătoriei în timp, inclusiv călătoria în timp în trecut în relativitatea generală și în fizica cuantică și călătoria în timp în viitor, apoi o prezentare a Paradoxul bunicului care este abordat în aproape toate lucrările de specialitate, urmat de o secțiune dedicată Filosofiei călătoriei în timp, și o secțiune în care analizez Buclele cauzale pentru călătoria în timp. Finalizez lucrarea cu Concluzii, în care expun opiniile personale privind călătoria în timp, și Bibliografia pe care se bazează lucrarea.

În acest articol încerc să argumentez opinia că, așa cum este definită eugenia, este foarte dificil de făcut o diferențiere clară între știință (medicină, ingineria genetică) și eugenie. Și de stabilit o linie peste care ingineria genetică nu ar trebui să treacă, conform unor norme morale, juridice și religioase. Atâta timp cât acceptăm ajutorul geneticii în găsirea unor modalități de combatere a cancerului, diabetului sau HIV, acceptăm în mod implicit și eugenia pozitivă, conform definiției actuale. Și atâta timp cât acceptăm screening-ul genetic, și intervenții asupra fătului nenăscut, sau avortul, acceptăm în mod implicit și eugenia negativă. În plus, la nivel de guverne, deși oficial eugenia este repudiată, ea a fost legalizată în foarte multe țări până de curând, și încă mai este acceptată și legalizată, chiar dacă în forme mai subtile, și în prezent. În Introducere definesc termenul și modurile de clasificare. Urmează Istoria eugeniei pornind din perioada antică, introducerea eugeniei de Francis Galton, practica eugeniei ca politică de stat în diverse țări, și eugenia actuală (eugenia liberală). Analizez apoi diverse probleme ridicate de Etica eugeniei liberale, și am dezvoltat o secțiune aparte pentru Viitorul eugeniei, cu accent pe proiectul genomului uman. În final, în secțiunea Concluzii expun opiniile personale cu privire la practica actuală a eugeniei. Am folosit ca surse principale de investigație articolele lui Kenneth M. Ludmerer, ”American Geneticists and the Eugenics Movement: 1905-1935”, Kathy J. Cooke, ”Duty or Dream? Edwin G. Conklin's Critique of Eugenics and Support for American Individualism”, Jonathan Anomaly, ”Defending Eugenics”, John R. Harding Jr. ”Beyond Abortion: Human Genetics and the New Eugenics”, Michael Boulter, ”Bloomsbury Scientists”, Chapter Title: The rise of eugenics, 1901–14, Michael Ruse and Edward O. Wilson, ”Moral Philosophy as Applied Science” și Goering, Sara, "Eugenics".

Interpretarea textelor lui Isaac Newton a suscitat numeroase controverse, până în zilele noastre. Una din cele mai aprinse dezbateri este legată de acțiunea între două corpuri aflate la distanță unul de celălalt (atracția gravitațională), și în ce măsură Newton a implicat pe Dumnezeu în acest caz. Practic, majoritatea lucrărilor discută patru tipuri de atracții gravitaționale în cazul corpurilor aflate la distanță: acțiunea la distanță directă ca proprietate intrinsecă a corpurilor în sens epicurian; acțiunea la distanță directă mediată divin, de Dumnezeu; acțiunea la distanță mediată printr-un eter material; sau acțiunea la distanță mediată printr-un eter imaterial. Scopul acestei lucrări este argumentarea opiniei proprii conform căreia Newton a refuzat categoric tipurile de acțiune directă ca proprietate intrinsecă a corpurilor, și acțiunea la distanță mediată printr-un eter material. În ceea ce privește celelalte două tipuri de acțiune, directă prin intervenție divină și mediată printr-un mediu imaterial, Newton a declarat în mai multe rânduri că nu cunoaște cauza exactă a gravitației, dar în amândouă cazuri a implicat pe Dumnezeu, în mod direct în primul caz și ca fiind cauza primară (mediul/eterul fiind cauza secundară) în acțiunea mediată imaterial. Însă, întrucât o recunoaștere a acțiunii directe la distanță ar fi putut da oarecare credit celor care considerau că gravitația poate fi esențială pentru materie, și în consecință ateismului, Newton nu a recunoscut niciodată în mod deschis acceptarea posibilității unei astfel de idei. Spre finele vieții, Newton a înclinat mai mult spre o acțiune la distanță mediată de un eter imaterial. DOI: 10.58679/TW52523

Una din cele mai disputate controverse privind prioritatea unor descoperiri științifice este cea privind legea gravitației universale, între Isaac Newton și Robert Hooke. În acest eseu extind o lucrare mai veche pe aceeași temă, ”Isaac Newton vs. Robert Hooke în legea gravitației universale”. Hooke l-a acuzat pe Newton de plagiat, preluându-i ideile exprimate în lucrările anterioare. În această lucrare încerc să arăt, pe baza unor analize anterioare, că ambii oameni de știință au greșit: Robert Hooke pentru că teoria sa nu era în fond decât idei care nu s-ar fi materializat niciodată fără suportul matematic al lui Isaac Newton; iar acesta din urmă a greșit nerecunoscând niciun merit al lui Hooke în elaborarea teoriei gravitației. Mai mult, după moartea lui Hooke și preluarea prezidenției Societății Regale, Newton a înlăturat orice urmă din instituție a fostului președinte, Robert Hooke. De asemenea, La negarea contribuției lui Hooke a contribuit și statutul său social ”inferior”, fiind poreclit de contemporani ”mecanicul”, spre deosebire de Sir Isaac Newton cel nobil. Pentru aceasta detaliez acuzațiile și argumentele fiecăreia dintre părți, și cum a fost percepută această dispută de către contemporanii celor doi. Finalizez lucrarea cu concluziile desprinse din cuprins.