Nicolae Sfetcu

De l'entre-deux-guerres jusqu'à la fin de la Seconde Guerre mondiale, la Roumanie s'est trouvée dans une sorte de labyrinthe géopolitique, dans lequel elle semblait avoir de multiples possibilités, mais elles allaient toutes dans le même sens : l'alliance avec l'Allemagne au début de la Seconde Guerre mondiale, l'acte du 23 août 1944 tel qu'il se présentait et le statut établi par la suite par le traité de Paris. Tout au long de cette période, l'armée roumaine a joué un rôle majeur à travers ses dirigeants et le sacrifice des soldats roumains, et l'acte du 23 août 1944 a été un acte légitime et légal, dans lequel le roi Mihai I et l'armée ont été les principaux décideurs. Après une présentation du contexte de l'entrée de la Roumanie dans la Seconde Guerre mondiale, suit la description de l'évolution de la Roumanie pendant la guerre, en mettant l'accent sur les tentatives de conclure un armistice avec les Alliés occidentaux et le rôle de l'armée pendant cette période. L'acte du 23 août 1944 est ensuite détaillé à part, soulignant la diversité des opinions sur cet événement. La dernière section présente les implications de cet acte sur la Roumanie, après la fin de la Seconde Guerre mondiale. TABLE DES MATIÈRES: Résumé 1. Le contexte de l'entrée de la Roumanie dans la Seconde Guerre mondiale 2. La Seconde Guerre mondiale 3. L'acte du 23 août 1944 4. Les implications de l'acte du 23 août 1944 Bibliographie Notes DOI: 10.13140/RG.2.2.17016.52482, ISBN 978-606-033-713-3

Tout au long de la Seconde Guerre mondiale, les services secrets roumains ont collecté des informations sur l'emplacement des unités allemandes dans le pays. Les officiers du groupe complotiste pour retourner les armes contre l'Allemagne augmentent le nombre d'unités roumaines présentes dans la capitale, afin de pouvoir affronter les Allemands. Une mission alliée clandestine a été parachutée à Bucarest et secrètement hébergée par le général Constantin Sanatescu. Suite au succès de l'offensive allemande sur l'alignement Iasi-Chisinau, le groupe complotiste décide d'accélérer les préparatifs. Le 20 août, Mihai I et le groupe de soldats du complot ont fixé la date de l'action au 26 août. Dans la nuit du 21 août, les membres de l'opposition ont secrètement convenu de cette date. Cependant, apprenant que le maréc Antonescu avait l'intention de retourner au front le 24 août, le roi Mihai fut contraint de changer la date au 23 août 1944. DOI: 10.13140/RG.2.2.29048.93443

A guide for music: compositions, events, forms, genres, groups, history, industry, instruments, language, live music, musicians, songs, musicology, techniques, terminology , theory, music video. Music is a human activity which involves structured and audible sounds, which is used for artistic or aesthetic, entertainment, or ceremonial purposes. The traditional or classical European aspects of music often listed are those elements given primacy in European-influenced classical music: melody, harmony, rhythm, tone color/timbre, and form. A more comprehensive list is given by stating the aspects of sound: pitch, timbre, loudness, and duration. Common terms used to discuss particular pieces include melody, which is a succession of notes heard as some sort of unit; chord, which is a simultaneity of notes heard as some sort of unit; chord progression, which is a succession of chords (simultaneity succession); harmony, which is the relationship between two or more pitches; counterpoint, which is the simultaneity and organization of different melodies; and rhythm, which is the organization of the durational aspects of music.

An animated cartoon is a short, hand-drawn (or made with computers to look similar to something hand-drawn) moving picture for the cinema, TV or computer screen, featuring some kind of story or plot. Animation is the optical illusion of motion created by the consecutive display of images of static elements. In film and video production, this refers to techniques by which each frame of a film or movie is produced individually. Computer animation is the art of creating moving images via the use of computers. It is a subfield of computer graphics and animation. Anime is a medium of animation originating in Japan, with distinctive character and background aesthetics that visually set it apart from other forms of animation. An animated cartoon is a short, hand-drawn (or made with computers to look similar to something hand-drawn) moving picture for the cinema, TV or computer screen, featuring some kind of story or plot (even if it is a very short one). Manga is the Japanese word for comics and print cartoons. Outside of Japan, it usually refers specifically to Japanese comics. Special effects (abbreviated SPFX or SFX) are used in the film, television, and entertainment industry to visualize scenes that cannot be achieved by normal means, such as space travel. Stop motion is a generic gereral term for an animation technique which makes static objects appear to move.

Revista Cunoașterea Științifică este o publicație trimestrială din domeniile științei și filosofiei, și domenii conexe de studiu și practică. Cuprins: EDITORIAL Cunoașterea, de Nicolae Sfetcu Cuvânt introductiv pentru (și despre) „Cunoașterea Științifică”, de Adrian Klein ȘTIINȚE NATURALE Teste gravitaționale, de Nicolae Sfetcu Inside, and Beyond „Nothingness”, de Adrian Klein și Robert Neil Boyd ȘTIINȚE SOCIALE Fondarea Uniunii Europene și evoluția tratatelor comunității europene, de Alexandru Cristian Istoria eugeniei, de Nicolae Sfetcu Contextul intrării României în al Doilea Război Mondial, de Nicolae Sfetcu ȘTIINȚE FORMALE Ontologii de intreprindere în tehnologia blockchain, de Nicolae Sfetcu FILOSOFIE Platon: Biografia, de Nicolae Sfetcu RECENZII CĂRȚI Lebăda Neagră, un risc asumat – Merită?, de Nicolae Sfetcu ISSN 2821– 8086 ISSN – L 2821 – 8086, DOI: 10.58679/CS18266 EAN 743837007520 , Cod CS11P , ID 11130

Throughout World War II, Romanian secret services collected information on the location of German units in the country. The officers from the conspiracy group for the return of weapons against Germany increase the number of Romanian units present in the capital, in order to be able to face the Germans. A clandestine allied mission was parachuted into Bucharest and secretly hosted by General Constantin Sanatescu. Following the success of the German offensive on the Iasi-Chisinau lineup, the conspiracy group decided to speed up preparations. On August 20, Michael I and the group of soldiers in the conspiracy set the date for the action for August 26. On the night of August 21, members of the opposition secretly agreed to this date. However, finding out that Mars Antonescu intended to return to the front on August 24, King Mihai was forced to change the date to August 23, 1944. DOI: 10.13140/RG.2.2.11855.56483

În toată perioada celui de Al Doilea Război Mondial, serviciile secrete române au colectat informații privind localizarea unităților germane în țară. Ofițerii din grupul conspirativ pentru întoarcerea armelor împotriva Germaniei sporesc numărul unităților românești prezente în capitală, pentru a putea face față germanilor. O misiune interaliată clandestină a fost parașutată în București și găzduită în secret de generalul Constantin Sănătescu. Urmare a succesului ofensivei germane pe aliniamentul Iași-Chișinău, grupul conspirativ a decis accelerarea pregătirilor. Pe 20 august, Mihai I și grupul de militari din conspirație au stabilit data acțiunii pentru 26 august. În noaptea de 21 august, în secret, membrii opoziției și-au dat acordul pentru această dată. Aflând însă că mareșalul Antonescu intenționa să se întoarcă pe front în 24 august, Regele Mihai s-a văzut obligat să modifice data pentru 23 august 1944. DOI: 10.13140/RG.2.2.22256.12808

România intră, în iunie 1941, în al Doilea Război Mondial de partea Axei și împotriva URSS, sperând să redobândească astfel teritoriile pierdute. Pe 22 iunie 1941, armatele germană și română au început campania împotriva Uniunii Sovietice prin „Operațiunea München”, armata română fiind motivată de dorința de a lua înapoi de la URSS Basarabia și Bucovina. Pe 1 august 1943, aliații au bombardat câmpurile petroliere și rafinăriile de la Ploiești (Operațiunea Tidal Wave). După bătălia de la Stalingrad din perioada 23 august 1942–2 februarie 1943, armata sovietică a început să avanseze și, în martie 1944, ajunge pe teritoriul României. Trupele românești au participat la război alături de Axă în cadrul Grupului de armate german sub denumirea „Ucraina de Sud”. Mareșalul Antonescu, convins de imposibilitatea opririi asaltului sovietic, în noaptea de 21 august a cerut ambasadorului Manfred von Killinger să angajeze toate rezervele germane pentru a sprijini frontul, și a doua zi, pe 22 august, a informat guvernul român despre intenția sa de a continua lupta alături de Germania nazistă. DOI: 10.13140/RG.2.2.15073.38243

La 23 august 1939 Germania și Uniunea Sovietică au semnat la Moscova pactul Ribbentrop-Molotov, conform căruia URSS revendica Bucovina de Nord și Basarabia. În septembrie 1939 Polonia este invadată de Germania. În acest context Consiliul de Coroană a decis, la 6 septembrie 1939, proclamarea neutralității României, securizând frontierele și evitând confruntarea militară prin activarea “Blocului Balcanic al Neutrilor”, a Acordului Balcanic din 1934 și prin încercarea de a încheia un pact de neagresiune cu URSS. La 29 martie 1940, V. M. Molotov vorbește despre “existența unei chestiuni litigioase nerezolvate, aceea a Basarabiei, a cărei anexare de către România nu a fost niciodată recunoscută de Uniunea Sovietică, cu toate că aceasta n-a pus niciodată chestiunea înapoierii Basarabiei pe cale militară”. Prin tratatul Hitler-Stalin, Tratatul de la Craiova și Al Doilea Arbitraj de la Viena (Dictatul de la Viena) România pierde peste o treime din teritoriu și peste un sfert din populație), inclusiv Ținutul Herța care nu făcea parte nici din Bucovina, nici din Basarabia și nu fusese revendicat inițial de URSS. O parte din Basarabia este alipită Ucrainei, iar cealaltă parte formează Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, DOI: 10.13140/RG.2.2.24746.49604

La dialectique, un processus qui nous conduit à la connaissance des Formes et finalement à la Forme la plus élevée du Bien, à travers la discussion, le raisonnement, les questions et l'interprétation, a préoccupé les philosophes depuis les temps anciens. Socrate pratiquait la dialectique par la méthode du dialogue oral, qu'il appelait l'art de « la naissance des âmes » (méthode aussi appelée maya, ou méthode d'Elenchus), qui pouvait conduire, selon l'intention de Socrate, à confirmer ou infirmer déclarations, ou à la soi-disant « aporie » dans laquelle aucune conclusion définitive n'a été tirée. Chez Platon, la dialectique est un type de connaissance, avec un rôle ontologique et métaphysique, auquel on accède en confrontant plusieurs positions pour dépasser l'opinion (doxa), un passage du monde des apparences (ou « sensible ») à la connaissance intellectuelle (ou « intelligible ») aux premiers Principes. Il implique également l'ordonnancement des concepts en genres et espèces par la méthode de la division, et embrasse la multiplicité dans l'unité, étant utilisé pour comprendre l'ensemble du processus d'illumination, par lequel le philosophe est éduqué afin d'atteindre la connaissance du bien suprême, le Forme du bien. DOI: 10.13140/RG.2.2.30743.85925

Dans l'interprétation traditionnelle, La République s'inscrit dans la continuité des discussions de Gorgias, selon lesquelles la vertu et les lois de la polis sont des artifices inventés par une masse de faibles pour capter la soif de pouvoir des meilleurs individus, peu nombreux mais naturellement enclins à gouverner. Les thèses de Caliclès de Gorgias ressemblent aux idées exposées par Trasymaque dans le Livre I de La République. Les thèses politiques centrales exprimées par Socrate dans La République sont : les meilleurs gouvernants sont sages, les meilleurs gouvernants gouvernent pour le bénéfice de ceux qui sont dirigés et non pour eux, il est très peu probable qu'une ville ait les meilleurs gouvernants car il y a un gouffre entre les valeurs de la plupart des gens et les valeurs des sages, le plus grand mal à une ville est la guerre civile pour savoir qui doit gouverner, l'harmonie entre les citoyens quant à qui doit gouverner, et l'harmonie exige que la ville cultive la vertu et la règle de droit. DOI: 10.13140/RG.2.2.33208.01289

Revista Cunoașterea Științifică este o publicație trimestrială din domeniile științei și filosofiei, și domenii conexe de studiu și practică. Cuprins: EDITORIAL Viitorul științei – Știința științelor, de Nicolae Sfetcu ȘTIINȚE NATURALE Anomalii ale relativității generale, de Nicolae Sfetcu ȘTIINȚE SOCIALE Dezvoltarea capabilităților europene în domeniul managementului crizelor, de Alexandru Cristian The Security Management System from the Perspective of the Global Energy Crisis and the Extended Black Sea Region Escalating Conflict, de Daniela Georgiana Golea, Andreea Florina Radu, și Tiberiu Tănase Closed Economies, Autarchy – Failure and Economic Disaster, de Darius-Antoniu Ferenț ȘTIINȚE FORMALE Învățarea automată a regulilor de asociere în mineritul datelor (data mining), de Drew Bentley FILOSOFIE Karl Popper și problema demarcației între știință și ne-știință, de Nicolae Sfetcu A Scientifically Acceptable Mechanism for the Reincarnation Process of the Self, de Adrian Klein RECENZII CĂRȚI Republica lui Platon, de Nicolae Sfetcu ISSN 2821– 8086 ISSN – L 2821 – 808, 10.58679/CS57085

Revista IT & C este o publicație trimestrială din domeniile tehnologiei informației și comunicații, și domenii conexe de studiu și practică. Cuprins: EDITORIAL Cu sau fără Internet?, de Nicolae Sfetcu TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI Tehnologia blockchain, de Nicolae Sfetcu TELECOMUNICAȚII Rețelele de comunicații 5G, de Nicolae Sfetcu INTERNET Megadatele (Big Data) pe Internet, de Nicolae Sfetcu SOFTWARE Excel: Comenzi rapide și formatare de bază, de Nicolae Sfetcu PROGRAMARE Tipuri de date atomice în Python, de Stephen Davies DEZVOLTARE WEB Variabile în dezvoltarea WordPress, de Nicolae Sfetcu SECURITATE CIBERNETICĂ Securitatea Big Data: Amenințări, de Nicolae Sfetcu AFACERI ONLINE Marketing de conţinut, de Nicolae Sfetcu MEDIA Cercetare și aplicații în rețelele sociale, de Bogdan Batrinca și Philip C Treleaven ISSN 2821– 8469 ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT35986

Greu de spus ce este cunoașterea. Cu cât se discută mai mult asupra acestui concept, cu atât mai multe sunt opiniile divergente. Epistemologia este teoria cunoașterii, iar una dintre întrebările caracteristice epistemologiei se referă la ce au în comun toate nenumăratele tipuri de cunoștințe pe care ni le atribuim. O distincție majoră între diferitele tipuri de cunoaștere este cunoașterea descriptivă, declarativă sau propozițională (care necesită un grad mai mare de sofisticare intelectuală din partea celui care caută cunoașterea) și cunoașterea cunoștințelor sau a abilităților. Pentru ca o descriere, declarație sau afirmație să fie cunoaștere, trebuie ca aceasta să fie o credință, să fie adevărată, și să fie justificată. O declarație de credință este o expresie a credinței în cineva sau ceva. Credința trebuie să fie adevărată pentru a fi cunoaștere. Platon, în Gorgias, susține că credința este cel mai frecvent invocat purtător de adevăr. În multe dintre dialogurile lui Platon, precum Menon și, în special, Theaitetos, Socrate consideră cunoașterea ca fiind credința adevărată explicată sau definită într-un fel. Justificarea credinței implică un motiv bun pentru a face acest lucru. Definiția cunoașterii ca o credință adevărată justificată a fost acceptată pe scară largă până în 1960, când filosoful american Edmund Gettier a provocat discuții majore pe scară largă. CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Vol. 1, Nr. 1, Septembrie 2022, pp. 3-26 ISSN 2021 – 8086, ISSN – L 2021 – 8086, DOI: 10.58679/CS68980

La philosophie de Platon s'inscrit dans la lignée des présocratiques, des sophistes et des traditions artistiques qui sous-tendent l'éducation grecque, dans un cadre nouveau, défini par la dialectique et la théorie des Idées. Pour Platon, la connaissance est une activité de l'âme, affectée par des objets sensibles, et par des processus internes. Le platonisme a ses origines dans la philosophie de Platon, bien qu'il ne doive pas être confondu avec elle. Selon le platonisme, il existe des objets abstraits (une notion différente de celle de la philosophie moderne qui existe dans un autre domaine distinct à la fois du monde sensible externe et du monde interne de la conscience, et est à l'opposé du nominalisme). Une distinction essentielle pour Platon dans sa philosophie est la théorie des Formes, la distinction entre la réalité perceptible mais inintelligible (science) et la réalité imperceptible mais intelligible (mathématiques). La géométrie était la principale motivation de Platon, ce qui montre l'influence de Pythagore. Les formes sont des archétypes parfaits dont les objets réels sont des copies imparfaites. DOI: 10.13140/RG.2.2.12629.70883

Din perioada interbelică până la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, România s-a aflat într-un fel de labirint geopolitic, în care părea că are multiple posibilități, dar toate duceau în aceeași direcție: alianța cu Germania la începutul celui de Al Doilea Război Mondial, actul de la 23 august 1944 așa cum a decurs, și statutul stabilit ulterior prin Tratatul de la Paris. În toată această perioadă Armata Română a jucat un rol principal prin liderii ei și jertfa ostașilor români, iar actul de la 23 august 1944 a fost un act legitim și legal, în care Regele Mihai I și armata au fost principalii decidenți. După o prezentare a contextului intrării României în al Doilea Război Mondial, urmează descrierea evoluției României în perioada războiului, cu accent pe încercările de încheiere a unui armistițiu cu Aliații occidentali și rolul armatei în această perioadă. Actul de la 23 august 1944 este apoi detaliat separat, evidențiind diversitatea de opinii asupra acestui eveniment. În ultima secțiune sunt prezentate implicațiile acestui act asupra României, după sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial. CUPRINS: Abstract 1. Contextul intrării României în al Doilea Război Mondial 2. Al Doilea Război Mondial 3. Actul de la 23 august 1944 4. Implicațiile actului de la 23 august 1944 Bibliografie Note DOI: 10.13140/RG.2.2.27046.80964

L'ensemble de l'œuvre de Platon est restée intacte jusqu'à ce jour, influençant de manière décisive la culture occidentale. Pour Platon, le dialogue est le seul outil capable de mettre en évidence le caractère de recherche de la philosophie, élément clé de sa pensée. Certes, l'écrit est plus précis et approfondi que le discours, mais le discours oral permet un échange de vues immédiat sur le sujet en discussion. Le principal protagoniste des dialogues est Socrate, à l'exception des derniers dialogues où il se voit attribuer un rôle secondaire, disparaissant complètement dans Lois et Épinomis. Les dialogues platoniciens ont été regroupés par de nombreux commentateurs dans diverses classifications. Selon certains, un classement serait chronologique : les premiers dialogues seraient caractérisés par la forte influence de Socrate, ceux de la maturité dans lesquels il aurait développé la théorie des idées, et la dernière période dans laquelle il éprouvait le besoin de défendre son propre conception des attaques contre l'adresse de sa philosophie, réalisant une profonde autocritique de la théorie des Idées. DOI: 10.13140/RG.2.2.10198.32327

Le modèle éducatif de Platon (paidèia) différencie le niveau d'éducation selon les compétences des élèves. Ainsi, une éducation de base comprend, outre la gymnastique et le combat (l'exercice du corps), la musique (l'exercice de l'esprit), sans être imposée par la force car un homme libre doit être libre dans la conquête du savoir. Si l'élève a des compétences, il est éduqué en mathématiques pour devenir stratège, et en astronomie pour élever l'âme. Parmi ceux-ci, les meilleurs sont sélectionnés pour devenir de bons leaders, étudiant la philosophie et la dialectique. Les femmes auront les mêmes droits et devoirs que les hommes. Selon les principes socratiques, pour faire justice, il faut savoir ce qui est bien, et c'est ce que le philosophe sait le mieux. Platon a détaillé ce concept en soulignant la distinction entre le philosophe (qui cherche les principes de vérité sans prétendre les posséder) et le sophiste (qui se laisse guider par l'opinion comme seul paramètre valable de la connaissance). Platon considère les philosophes comme des leaders idéaux pour deux raisons principales : parce qu'ils savent ce qui est juste et parce qu'ils ne veulent pas diriger. DOI: 10.13140/RG.2.2.14844.82564

Platon s'est inspir? des travaux philosophiques de certains de ses pr?d?cesseurs, en particulier Socrate, mais aussi Parm?nide, H?raclite et Pythagore, pour d?velopper sa propre philosophie, qui explore les domaines les plus importants, notamment la m?taphysique, l'?thique, l'esth?tique et la politique. Avec son professeur Socrate et son ?l?ve Aristote, il pose les bases de la pens?e philosophique occidentale. Platon est consid?r? comme l'un des philosophes les plus importants et les plus influents de l'histoire humaine, ?tant l'un des fondateurs de la religion et de la spiritualit? occidentales. La philosophie qu'il a d?velopp?e, connue sous le nom de platonisme, est bas?e sur la th?orie des Formes connues par la raison pure comme une solution au probl?me des universaux. La philosophie de Platon s'inscrit dans la lign?e des pr?socratiques, des sophistes et des traditions artistiques qui sous-tendent l'?ducation grecque, dans un cadre nouveau, d?fini par la dialectique et la th?orie des Id?es. Pour Platon, la connaissance est une activit? de l'?me, affect?e par des objets sensibles, et par des processus internes. Dans La R?publique de Platon, la forme la plus ?lev?e est consid?r?e comme la Forme du Bien, la source de toutes les autres Formes qui pourraient ?tre connues par la raison. Le th?me central du livre est la justice, argument?e ? l'aide de plusieurs th?ories platoniciennes, dont le mythe all?gorique de la caverne, la doctrine des Id?es, la dialectique, la th?orie de l'?me et la conception d'une cit? id?ale. Sa dialectique est un type de connaissance, ? r?le ontologique et m?taphysique, qui s'atteint par la confrontation de plusieurs positions pour d?passer l'opinion (doxa), un passage du monde des apparences (ou ? sensible ?) ? la connaissance intellectuelle (ou ? intelligible ? ) aux premiers principes. Le mod?le ?ducatif de Platon (paid?ia) diff?rencie le niveau d'?ducation selon les comp?tences des ?l?ves. Selon les principes socratiques, pour faire justice, il faut savoir ce qui est bien, et c'est ce que le philosophe sait le mieux. Platon a d?taill? ce concept en soulignant la distinction entre le philosophe (qui cherche les principes de v?rit? sans pr?tendre les poss?der) et le sophiste (qui se laisse guider par l'opinion comme seul param?tre valable de la connaissance).

Dialectics, a process that leads us to the knowledge of the Forms and finally to the highest Form of the Good, through discussion, reasoning, questions and interpretation, has preoccupied philosophers since ancient times. Socrates practiced dialectics through the method of oral dialogue, which he called the art of "the birth of souls" (a method also called Mayan, or the method of Elenchus), which could lead, according to Socrates' intention, to confirm or refute statements, or to the so-called "aporia" in which no definitive conclusion was reached. In Plato, dialectics is a type of knowledge, with an ontological and metaphysical role, which is reached by confronting several positions to overcome opinion (doxa), a shift from the world of appearances (or "sensible") to intellectual knowledge ( or "intelligible") to the first Principles. It also involves the ordering of concepts into genera and species by the method of division, and embraces multiplicity in unity, being used to understand the whole process of enlightenment, by which the philosopher is educated so as to attain knowledge of the supreme good, the Form of Good. DOI: 10.13140/RG.2.2.14169.80485

In the traditional interpretation, The Republic is a continuation of the discussions in Gorgias, according to which virtue and polis laws are tricks invented by a mass of weak people to capture the lust for power of the best individuals, few in number but naturally inclined to leads. The theses of Calicles of Gorgias resemble the ideas set forth by Trasymachus in Book I of The Republic. The central political theses expressed by Socrates in The Republic are: the best rulers are wise, the best rulers rule for the benefit of those led and not for their sake, it is very unlikely that a city will have the best rulers because there is a chasm between the values ​​of most people and the values ​​of the wise, the greatest harm to a city is civil strife for who should rule, harmony between citizens as to who should rule, and harmony requires the city to cultivate virtue and the rule of law. DOI: 10.13140/RG.2.2.27958.57922

The Republic was written approximately between 380 and 370 BC. The title Republic is derived from Latin, being attributed to Cicero, who called the book De re publica (About public affairs), or even as De republica, thus creating confusion as to its true meaning. The Republic is considered an integral part of the utopian literary genre. The second title, Peri dikaiou (περὶ δικαίου, On Justice), may have been included later. The central theme of the book is justice, argued with the help of several Platonic theories, including the allegorical myth of the cave, the doctrine of Ideas, dialectics, the theory of the soul, and the design of an ideal city. The Republic is considered by many academics to be the greatest philosophical text ever written, being the most studied book in top universities. DOI: 10.13140/RG.2.2.21273.90723

Plato's philosophy is in line with the pre-Socratics, sophists and artistic traditions that underlie Greek education, in a new framework, defined by dialectics and the theory of Ideas. For Plato, knowledge is an activity of the soul, affected by sensible objects, and by internal processes. Platonism has its origins in Plato's philosophy, although it is not to be confused with it. According to Platonism, there are abstract objects (a notion different from that of modern philosophy that exists in another realm distinct from both the external sensible world and the internal world of consciousness, and is the opposite of nominalism). An essential distinction for Plato in his philosophy is the theory of Forms, the distinction between perceptible but unintelligible reality (science) and imperceptible but intelligible reality (mathematics) Geometry was Plato's main motivation, and this shows the influence of Pythagoras. Forms are perfect archetypes whose real objects are imperfect copies. DOI: 10.13140/RG.2.2.21536.05121

Plato drew on the philosophical work of some of his predecessors, especially Socrates, but also Parmenides, Heraclitus, and Pythagoras, to develop his own philosophy, which explores most important fields, including metaphysics, ethics, aesthetics, and politics. With his professor Socrates and his student Aristotle, he laid the foundations of Western philosophical thought. Plato is considered one of the most important and influential philosophers in human history, being one of the founders of Western religion and spirituality. The philosophy he developed, known as Platonism, is based on the theory of Forms known by pure reason as a solution to the problem of universals. Plato's philosophy is in line with the pre-Socratics, sophists and artistic traditions that underlie Greek education, in a new framework, defined by dialectics and the theory of Ideas. For Plato, knowledge is an activity of the soul, affected by sensible objects, and by internal processes. In The Republic of Plato, the highest form is considered to be the Form of Good, the source of all other Forms that could be known by reason. The central theme of the book is justice, argued with the help of several Platonic theories, including the allegorical myth of the cave, the doctrine of ideas, dialectics, the theory of the soul, and the design of an ideal city. His dialectic is a type of knowledge, with an ontological and metaphysical role, which is reached by confronting several positions to overcome opinion (doxa), a shift from the world of appearances (or "sensible") to intellectual knowledge (or " intelligible ”) to the first principles. Plato's educational model (paidèia) differentiates the level of education according to the students' skills. According to Socratic principles, in order to do justice, one must know what is good, and this is best known to the philosopher. Plato detailed this concept, highlighting the distinction between the philosopher (who seeks the principles of truth without claiming to possess it) and the sophist (who lets himself be guided by opinion as the only valid parameter of knowledge). CONTENTS Plato - Biography - Travels - Socrates - Academy - Plato's work - - Classifications of works - - - Chronological - - - Tetralogy - - - Trilogies - - - Lexical grouping Plato's philosophy - Soul - The function of the myth - Ideas - Theory of Forms - Ontology - Epistemology - Ethics - Politics - The philosophical state - Art - Unwritten doctrines: One and the Dyad The Republic - Characters - Summary - Topics - - Justice and righteousness (Book I) - - The Ideal State (Books II-III) - - The city-soul analogy. Harmony of the parties (Books IV-V) - - Form Theory (Metaphor of the Line and the Myth of the Cave, Books VI-VII) - - Family and State (Books VIII-IX) - - Myth of Er (Book X) Dialectics Education Philosopher-king Bibliography DOI 10.13140/RG.2.2.29990.19520

Plato's entire body of work has survived intact to this day, decisively influencing Western culture. For Plato, dialogue is the only tool capable of highlighting the research character of philosophy, the key element of his thinking. Certainly the written word is more precise and in-depth than the oral one, but the oral discourse allows an immediate exchange of views on the subject under discussion. The main protagonist of the dialogues is Socrates, except for the last dialogues where he is assigned a secondary role, disappearing completely in Laws and Epinomis. Platonic dialogues have been grouped by many commentators in various classifications. According to some, a classification would be chronological: the first dialogues would be characterized by the strong influence of Socrates, those of maturity in which he would have developed the theory of ideas, and the last period in which he felt the need to defend his own conception from attacks on the address of his philosophy, realizing a deep self-criticism of the theory of Ideas. DOI: 10.13140/RG.2.2.27508.01922

Plato's educational model (paidèia) differentiates the level of education according to the students' skills. Thus, a basic education includes, in addition to gymnastics and fighting (the exercise of the body), music (the exercise of the spirit), without being imposed by force because a free man must be free in the conquest of knowledge. If the student has skills, he is educated in mathematics to become a strategist, and in astronomy to raise the soul. From these, the best are selected to become good leaders, studying philosophy and dialectics. Women will have the same rights and duties as men. According to Socratic principles, in order to do justice, one must know what is good, and this is best known to the philosopher. Plato detailed this concept, highlighting the distinction between the philosopher (who seeks the principles of truth without claiming to possess it) and the sophist (who lets himself be guided by opinion as the only valid parameter of knowledge). Plato considers philosophers to be ideal leaders for two main reasons: because they know what is right, and because they do not want to lead. DOI: 10.13140/RG.2.2.17459.71200

Platon s-a inspirat din activitatea filosofică a unora dintre predecesorii săi, în special a lui Socrate, dar și Parmenide, Heraclit și Pitagora, pentru a-și dezvolta propria filosofie, care explorează majoritatea domeniilor importante, inclusiv metafizica, etica, estetica și politica.Împreună cu profesorul său Socrate și elevul său Aristotel, a pus bazele gândirii filosofice occidentale. Platon este considerat ca unul dintre cei mai importanți și influenți filosofi din istoria omenirii, fiind unul dintre fondatorii religiei și spiritualității occidentale. Filosofia dezvoltată de el, cunoscută sub numele de platonism, se bazează pe teoria Formelor cunoscută prin rațiune pură ca soluție la problema universalelor. Filosofia lui Platon se înscrie pe linia presocraticilor, a sofiștilor și a tradițiilor artistice care stau la baza educației grecești, într-un cadru nou, definit de dialectică și teoria ideilor. Cunoașterea este pentru Platon o activitate a sufletului, afectată de obiectele sensibile, și de procesele interne. În Republica, forma cea mai înaltă este considerată ca fiind Forma Binelui, sursa tuturor celorlalte Forme care ar putea fi cunoscute prin rațiune. Tema centrală a cărții este dreptatea, argumentată cu ajutorul mai multor teorii platonice, inclusiv mitul alegoric al peșterii, doctrina ideilor, dialectica, teoria sufletului și proiectul unui oraș ideal. Dialectica lui este un tip de cunoaștere, cu rol rol ontologic și metafizic, la care se ajunge prin confruntarea mai multor poziții pentru a depăși opinia (doxa), o deplasare din lumea aparențelor (sau a „sensibilului”) către cunoașterea intelectuală (sau „inteligibilul”) până la primele principii. Modelul educațional al lui Platon (paidèia) diferențiază nivelul educației în funcție de aptitudinile elevilor. Conform principiilor socratice, pentru a face dreptate trebuie să se știe ce este bine, iar aceasta o știe cel mai bine filosoful. Platon a detaliat acest concept, evidențiind distincția dintre filosof (care caută principiile adevărului fără a pretinde că îl posedă) și sofist (care se lasă ghidat de opinie ca singurul parametru valid al cunoașterii). CUPRINS Platon - Biografie - Călătoriile lui Platon - Socrate - Academia - Lucrările lui Platon - - Clasificări ale lucrărilor - - - Cronologic - - - Tetralogii - - - Trilogii - - - Grupări lexicale Filosofia lui Platon - Sufletul - Funcția mitului - Idei - Teoria formelor - Ontologia - Epistemologia - Etica - Politica - Statul filosofic - Arta - Doctrinele nescrise: Unu și Diada Republica - Personaje - Conținut - Temele Republicii - - Justiția și dreptatea (Cartea I) - - Statul ideal (Cărțile II-III) - - Analogia oraș-suflet. Armonia părților (Cărțile IV-V) - - Teoria Formelor (Metafora liniei și mitul peșterii) (Cărțile VI-VII) - - Familia și statul (Cărțile VIII-IX) - - Mitul lui Er (Cartea X) Dialectica Educația Filosoful-rege Bibliografie DOI 10.13140/RG.2.2.27534.23361

Dialectica, un proces care ne conduce la cunoașterea formelor și în final la cea mai înaltă formă a Binelui, prin discuție, raționament, chestionare și interpretare, a preocupat filosofii încă din antichitate. Socrate a practicat dialectica prin metoda dialogului oral, ceea ce el numea arta „nașterii sufletelor” (o metodă numită și maieutică, sau metoda lui Elenchus), care putea duce, în funcție de intenția lui Socrate, la confirmarea sau infirmarea unor afirmații, sau la așa-numitele „aporii” în care nu se ajungea la o concluzie definitivă. La Platon, dialectica este un tip de cunoaștere, cu rol rol ontologic și metafizic, la care se ajunge prin confruntarea mai multor poziții pentru a depăși opinia (doxa), o deplasare din lumea aparențelor (sau a „sensibilului”) către cunoașterea intelectuală (sau „inteligibilul”) până la primele principii. Ea implică și ordonarea conceptelor în genuri și specii prin metoda divizării, și îmbrățișează multiplicitatea în unitate, fiind folosită pentru a înțelege „procesul total al iluminării, prin care filozoful este educat astfel încât să realizeze cunoașterea binelui suprem, a Formei Binelui”. DOI: 10.13140/RG.2.2.22933.60641

În interpretarea tradițională, Republica este o continuare a discuțiilor din Gorgias, conform cărora virtutea și legile polis sunt un truc inventat de o masă de oameni slabi pentru a capta pofta de putere a celor mai buni indivizi, puțini la număr dar înclinați în mod natural să conducă. Tezele lui Calicles din Gorgias se aseamănă cu ideile expuse de Trasymachus în Cartea I din Republica. Tezele politice centrale exprimate de Socrate în Republica sunt: cei mai buni conducători sunt înțelepți, cei mai buni conducători guvernează în folosul celor conduși și nu de dragul lor, este foarte puțin probabil ca un oraș să aibă cei mai buni conducători pentru că există o prăpastie între valorile majorității oamenilor și valorile celor înțelepți, cel mai mare rău adus unui oraș sunt luptele civile pentru cine ar trebui să conducă, armonia între cetățeni cu privire la cine ar trebui să conducă, și armonia impune ca orașul să cultive virtutea și statul de drept. DOI: 10.13140/RG.2.2.10586.62404

Filosofia lui Platon se înscrie pe linia presocraticilor, a sofiștilor și a tradițiilor artistice care stau la baza educației grecești, într-un cadru nou, definit de dialectică și teoria ideilor. Cunoașterea este pentru Platon o activitate a sufletului, afectată de obiectele sensibile, și de procesele interne. Platonismul își are originea în filosofia lui Platon, deși nu se confundă cu aceasta. Conform platonismului există obiecte abstracte (noțiune diferită de cea a filosofiei moderne care există într-un al tărâm distinct atât de lumea sensibilă externă, cât și de lumea internă a conștiinței, și este opusul nominalismului). O distincție esențială pentru Platon în filosofia sa este teoria Formelor, distincție dintre realitatea perceptibilă dar neinteligibilă (știința) și realitatea imperceptibilă dar inteligibilă (matematica). Geometria a fost principala motivație a lui Platon, iar aceasta arată și influența lui Pitagora. Formele sunt arhetipuri perfecte ale căror obiecte reale sunt copii imperfecte. DOI: 10.13140/RG.2.2.33183.43687