Nicolae Sfetcu

Une rétrospective des débats sur l'origine de la vie : le virus ou la cellule ? Le virus a besoin de la cellule pour se répliquer, mais la cellule est une forme plus évoluée à l'échelle évolutive de la vie. Les virus semblent avoir joué un rôle dans des événements tels que l'origine de la vie cellulaire et l'évolution des mammifères. Même la bactérie la plus simple est bien trop complexe pour être apparue spontanément au début de l'évolution. Par la suite, l'évolution a pu produire des systèmes de plus en plus complexes. La première vraie cellule doit déjà avoir été un produit de l'évolution, résultant d'une communauté primordiale. DOI: 10.13140/RG.2.2.27284.53122

The paper begins with a retrospective of the debates on the origin of life: the virus or the cell? The virus needs a cell for replication, instead the cell is a more evolved form on the evolutionary scale of life. In addition, the study of viruses raises pressing conceptual and philosophical questions about their nature, their classification, and their place in the biological world. The subject of pandemics is approached starting from the existentialism of Albert Camus and Sartre, the replacement of the exclusion ritual with the disciplinary mechanism of Michel Foucault, and about the Gaia hypothesis, developed by James Lovelock and supported in the current pandemic by Bruno Latour. The social dimensions of pandemics, their connection to global warming, which has led to an increase in infectious diseases, and the deforestation of large areas, which have caused viruses to migrate from their native area (their "reservoir") are highlighted below. The ethics of pandemics is approached from several philosophical points of view, of which the most important in a crisis of such global dimensions is utilitarianism which involves maximizing benefits for society in direct conflict with the usual (Kantian) view of respect for people as individuals. After a retrospective of the COVID-19 virus that caused the current pandemic, its life cycle and its history, with an emphasis on the philosophy of death, the concept of biopower initially developed by Foucault is discussed, with reference to the practice of modern states of control of the populations and the debate generated by Giorgio Agamben who states that what is manifested in this pandemic is the growing tendency to use the state of emergency as a normal paradigm of government. An interesting and much debated approach is the one generated by the works of Slavoj Žižek, who states that the current pandemic has led to the bankruptcy of the current "barbaric" capitalism, wondering if the path that humanity will take is a neo-communism. Another important negative effect is desocialization, with the conclusion of some philosophers that we cannot exist independently of our relationships with others, that a person's humanity depends on the humanity of those around him. The last section is dedicated to forecasting what the world will look like after the pandemic, and there are already signs of a paradigm shift, including the sudden disappearance of the "wall" ideology: a cough was enough to make it suddenly impossible to avoid the responsibility that every individual has it towards all living beings for the simple fact that he is part of this world, and of the desire to be part of it. The whole is always involved in part, because everything is, in a sense, in everything and in nature there are no autonomous regions that are an exception. The COVID-19 pandemic seems to restore the supremacy that once belonged to politics. One of the virtues of the virus is its ability to generate a more sober idea of ​​freedom: to be free means to do what needs to be done in a specific situation. CONTENTS: Abstract Introduction 1 Viruses 1.1 Ontology 2 Pandemics 2.1 Social dimensions 2.2 Ethics 3 COVID-19 3.1 Biopolitics 3.2 Neocommunism 3.3 Desocialising 4 Forecasting Bibliography DOI: 10.13140/RG.2.2.31039.74405/1

In the case of the COVID-19 pandemic, there are some signs of a shift of paradigm, including the sudden disappearance of the wall ideology: a cough was enough to suddenly make it impossible to avoid the responsibility that each individual has towards all living beings for the simple fact that it is part of this world, and of the desire to be part of it. The whole is always involved in part, because everything is, in a sense, in everything and in nature there are no autonomous regions that are an exception. The virus seems to restore the supremacy that once belonged to politics. One of the virtues of the virus is its ability to generate a more sober idea of freedom: to be free means to do what needs to be done in a specific situation. DOI: 10.13140/RG.2.2.20745.67681

Social isolation (desocialization) implies a complete or almost complete lack of contact between an individual and society. This can be a problem for people of any age, although the symptoms may differ depending on the age group. Social isolation can include staying home for long periods of time, and lack of face-to-face communication with family, acquaintances, friends, or co-workers. Social isolation can lead to feelings of loneliness, fear of others or negative self-esteem. We cannot exist independently of our relationships with others. One's own humanity is reduced when others are treated without dignity and respect. At the same time, provoking harm to another person can also affect perceptions of oneself. It turns out that a person's humanity depends on the humanity of those around him. DOI: 10.13140/RG.2.2.35832.06405

Following the declaration of the COVID-19 pandemic, Slavoj Žižek published a book called "Pandemic!: COVID-19 Shakes the World", which triggered a wave of reactions. In the book, he presents how the media ruthlessly exploited this subject, accentuating the panic. Many major studies have predicted the emergence of such a pandemic, but have been ignored by all governments, declaring them to be exaggerated. Žižek believes that the current pandemic has led to the bankruptcy of the current "barbaric" capitalism, wondering if the path that humanity will take is a neo-communism (he describes himself as a "radical leftist" and a "communist in a qualified sense”). Žižek argues these ideas with the pandemic socio-political measures of German Chancellor Angela Merkel and the President of France, and the temporary nationalization of the railways by Boris Johnson. "Even [US President Donald] Trump transferred billions of dollars to the public. He issued calls to take over the private sector insofar as medical supplies are concerned." DOI: 10.13140/RG.2.2.12914.12484

Discuțiile despre teoria şi practica traducerii vin din antichitate şi expun continuităţi remarcabile. Grecii antici disting între metafrază (traducere literală) şi parafrază. Această distincţie a fost adoptată de către poetul şi traducătorul de limba engleză John Dryden (1631-1700), care a descris traducerea ca amestecul judicios a acestor două moduri de frazare atunci când se selectează, în limba ţintă, "omologul", sau echivalenţa, pentru expresiile folosite în limba sursă. Rolul traducătorului ca o punte pentru "translatarea" valorilor între culturi a fost discutat încă de pe vremea lui Terence, adaptorul roman din secolul II î.e.n. a comediilor greceşti. Rolul traducătorului nu este, cu toate acestea, în niciun caz unul pasiv, mecanic, astfel încât el a fost comparat cu cel al unui artist.

The largest medical institutions and various ethicists advocate a utilitarian approach in times of public health crises, to maximize benefits for society, in direct conflict with our usual (Kantian) view of respect for people as individuals. A central problem with utilitarianism is that there is no clear way to evaluate moral choices, including in medical decisions. In general, in medicine is respected the Kantian medical ethics. But in a pandemic, when resources are poor, deep choices of life and death must be made. In these situations, the principles of utilitarianism offer the best answer, moving from a patient-centered thinking model to a society-centered thinking model. DOI: 10.13140/RG.2.2.36811.82728

Biopower refers to the practice of modern nation-states through an explosion of numerous and diverse techniques for achieving the subjugation of bodies and the control of populations. Foucault used the term to refer specifically to public health practices, among other regulatory mechanisms. Biopolitics is a concept that takes into account the management of the life and populations of a governed region. Biopolitics produces a generalized disciplinary society and regulatory controls through population biopolitics. Giorgio Agamben states that what is manifesting in this pandemic is the growing tendency to use the state of emergency as a normal paradigm of government. DOI: 10.13140/RG.2.2.29380.04488

In a heterotopic approach, emancipation from emotional uniformity and resistance to emotional scripts quickly turns into a new form of governance where resistance becomes a discipline that, in turn, provides opportunities for resistance. Emotional intelligence seems to exemplify Foucault's arguments that power is exercised both by what is allowed and by what is forbidden, both through collusion and opposition. In this sense, if emotional labor could be understood as a technology of domination, emotional intelligence seems to be a technology of the self. DOI: 10.13140/RG.2.2.34616.37123

The viruses coexist for approx. 300 million years with the humans. Sometimes viruses can infect people on a large scale. But how was the current pandemic possible? Global warming is causing extreme weather events that have led to an increase in infectious diseases. The new climate can support epidemiological vectors for longer periods of time, creating more favorable conditions for replication and the emergence of new vectors. In the case of emerging infectious diseases, it is considered that there is a border that has already been crossed. Viruses normally have a native area (their "reservoir") from which they should not be pushed out. This creates a dangerous intimacy, with "hotspots" that include locations such as markets, which become real hotbeds of epidemics. DOI: 10.13140/RG.2.2.26974.87364

The study of viruses raises pressing conceptual and philosophical questions about their nature, their classification, and their place in the biological world. A major set of problems concerns the individuality and diachronic identity of a virus: what is the virus, the viral particle (virion) or the entire viral cycle? The correct identification of the virus has significant ontological consequences, also related to the place and time when biological entities begin and end. DOI: 10.13140/RG.2.2.35874.66241

A retrospective of the debates on the origin of life: the virus or the cell? The virus needs a cell for replication, instead the cell is higher on the evolutionary scale of life. Viruses appear to have played a role in events such as the origin of cell life and the evolution of mammals. Even the simplest bacteria is far too complex to have appeared spontaneously at the beginning of evolution. Subsequently, evolution has been able to produce increasingly complex systems. The first true cell may have already been a product of evolution, resulting from a primordial community. DOI: 10.13140/RG.2.2.32719.92328

L'éthique des mégadonnées implique l'adhésion aux concepts de bons et mauvais comportements concernant les données, en particulier les données personnelles. L'éthique des mégadonnées se concentre sur les collecteurs et diffuseurs des données structurés ou non structurés. L'éthique des mégadonnées est soutenue, au niveau de l'UE, par une documentation complète, qui cherche à trouver des solutions concrètes pour maximiser la valeur des mégadonnées sans sacrifier les droits humains fondamentaux. Le Contrôleur européen de la protection des données (CEPD) soutient le droit à la vie privée et le droit à la protection des données personnelles dans le respect de la dignité humaine. DOI: 10.13140/RG.2.2.25877.96480

Lucrarea debutează cu o retrospectivă a dezbaterilor privind originea vieții: virusul sau celula? Virusul are nevoie de celulă pentru replicare, în schimb celula este o formă mai evoluată pe scara evoluționistă a vieții. În plus, studiul virușilor ridică întrebări conceptuale și filozofice presante despre natura lor, clasificarea lor, și locul lor în lumea biologică. Subiectul pandemiilor este abordat pornind de la existențialismul lui Albert Camus și Sartre, înlocuirea ritualului de excludere cu mecanismul disciplinar al lui Michel Foucault, și despre ipoteza Gaia, dezvoltată de James Lovelock și susținută în actuala pandemie de Bruno Latour. În continuare sunt evidențiate dimensiunile sociale ale pandemiilor, legătura lor cu încălzirea globală care a dus la o creștere a bolilor infecțioase, și despădurirea unor zone întinse, care au determinat virușii să migreze din zona lor nativă („rezervorul” lor). Etica pandemiilor este abordată din mai multe puncte de vedere filosofice, din care cel mai important într-o criză de asemenea dimensiuni globale este utilitarismul care presupune maximizarea beneficiilor pentru societate în conflict direct cu viziunea obișnuită (kantiană) privind respectul față de persoane ca indivizi. După o retrospectivă a virusul COVID-19 care a cauzat actuala pandemie, a ciclului său de viață și a istoriei sale, cu accent pe filosofia morții, este discutat conceptul de bioputere dezvoltat inițial de Foucault, cu referire la practica statelor naționale moderne de control al populațiilor și dezbaterea generată de Giorgio Agamben care afirmă că ceea ce se manifestă în această pandemie este tendința crescândă de a folosi starea de excepție ca o paradigmă normală de guvernare. O altă abordare de interes și foarte dezbătută este cea generată de lucrările lui Slavoj Žižek, care afirmă că actuala pandemie a dus la falimentul actualului capitalism ”barbar”, întrebându-se dacă nu cumva drumul pe care îl va lua omenirea este un neo-comunism. Un alt efect negativ important este desocializarea, cu concluzia unor filosofi că nu putem exista independent de relațiile noastre cu ceilalți, că umanitatea unei persoane depinde de umanitatea celor din jurul ei. Ultima secțiune este dedicată previziunilor despre cum va arăta lumea după pandemie, existând deja semne ale unei schimbări de paradigmă, inclusiv dispariția bruscă a ideologiei legate de „ziduri”: o tuse a fost suficientă pentru a face dintr-o dată imposibilă evitarea responsabilității pe care fiecare individ o are față de toate ființele vii pentru simplul fapt că este parte a acestei lumi, și a dorinței de a fi parte a ei. Întregul este întotdeauna implicat în parte, pentru că totul este, într-un anumit sens, în tot și în natură nu există regiuni autonome care să constituie o excepție. Pandemia COVID-19 pare să restabilească supremația care a aparținut cândva politicii. Una din virtuțile virusului este capacitatea acestuia de a genera o idee mai sobră de libertate: a fi liber înseamnă a face ceea ce trebuie făcut într-o situație specifică. CUPRINS: Abstract Introducere 1 Viruși 1.1 Ontologia 2 Pandemii 2.1 Dimensiuni sociale 2.2 Etica 3 COVID-19 3.1 Biopolitica 3.2 Neocomunism 3.3 Desocializarea 4 Previziuni Bibliografie DOI: 10.13140/RG.2.2.27611.39205

În cazul pandemiei COVID-19, există unele semne ale schimbării de paradigmă, inclusiv dispariția bruscă a ideologiei legate de „ziduri”: ”o tuse a fost suficientă pentru a face dintr-o dată imposibilă evitarea responsabilității pe care fiecare individ o are față de toate ființele vii pentru simplul fapt că este parte a acestei lumi, și a dorinței de a fi parte a ei”. Întregul este întotdeauna implicat în parte, pentru că totul este, într-un anumit sens, în tot și în natură nu există regiuni autonome care să constituie o excepție. Virusul pare să restabilească supremația care a aparținut cândva politicii. Una din virtuțile virusului este capacitatea acestuia de a genera o idee mai sobră de libertate: a fi liber înseamnă a face ceea ce trebuie făcut într-o situație specifică. DOI: 10.13140/RG.2.2.29865.83041

Izolarea socială (desocializarea) presupune o lipsă completă sau aproape completă de contact între un individ și societate. Aceasta poate fi o problemă pentru persoanele de orice vârstă, deși simptomele pot diferi în funcție de grupul de vârstă. Izolarea socială poate include șederea acasă pentru perioade îndelungate de timp, și lipsa comunicării față în față cu familia, cunoștințele, prietenii sau colegii de servici. Izolarea socială poate duce la sentimente de singurătate, frica de ceilalți sau stima de sine negativă. Nu putem exista independent de relațiile noastre cu ceilalți. Propria umanitate este redusă atunci când alții sunt tratați fără demnitate și respect. În același timp, provocarea de rău altei persoane poate afecta și percepțiile despre sine. Rezultă că umanitatea unei persoane depinde de umanitatea celor din jurul ei. DOI: 10.13140/RG.2.2.27847.32166

Emotional labor can be defined as a form of emotional regulation in which employees have to display certain emotions as part of their work and promote organizational goals. Such organizational control of emotions can lead to suppression of feelings through emotional dissonance, altered relational perceptions, changed communication patterns, and other negative and counterproductive personal and work effects including stress, demotivation and exhaustion. Emotional labor involves managing feelings and emotions to meet the demands of a job. DOI: 10.13140/RG.2.2.13203.30248

După declararea pandemiei COVID-19, Slavoj Žižek a publicat o carte numită „Pandemic!: COVID-19 Shakes the World”, care a declanșat un val de reacții. În carte, el prezintă modul în care media a exploatat fără milă acest subiect, accentuând panica. Multe studii majore au prezis apariția unei astfel de pandemii, dar au fost ignorate de toate guvernele, declarându-le ca fiind exagerate. Žižek crede că actuala pandemie a dus la falimentul actualului capitalism ”barbar”, întrebându-se dacă nu cumva drumul pe care îl va lua omenirea este un neo-comunism (el însuși se descrie ca un „radical de stânga” și un „comunist în sens calificat”). Žižek argumentează aceste idei cu măsurile socio-politice din pandemie ale cancelarului Germaniei, Angela Merkel și a președintelui Franței, și naționalizarea temporară a căilor ferate de către Boris Johnson. ”Chiar și președintele SUA, Donald Trump, a transferat miliarde de dolari americanilor. El a emis apeluri pentru preluarea sectorului privat în ceea ce privește materialele medicale.” DOI: 10.13140/RG.2.2.31451.80167

La gravité quantique a nécessité la prise en compte des questions épistémologiques fondamentales, qui peuvent être identifiées en philosophie avec le problème corps-esprit et le problème du libre arbitre . Ces questions ont influencé l'épistémologie de la mécanique quantique sous la forme du « parallélisme psycho-physique » de von Neumann et l'analyse ultérieure de la thèse de Wigner selon laquelle « l'effondrement du paquet d'ondes » se produit dans l'esprit de « l'observateur ». La gravité quantique en cosmologie pose le problème de la liberté de l'expérimentateur de changer les conditions physiques locales, un « observateur » passif. Dans toute théorie qui décrit un seul univers, des questions se posent sur la nature de la causalité au sens philosophique traditionnel. DOI: 10.13140/RG.2.2.15932.87687

Cele mai mari instituții medicale și diverși eticieni pledează pentru o abordare utilitaristă în perioadele de crize de sănătate publică, pentru a maximiza beneficiile pentru societate, în conflict direct cu viziunea noastră obișnuită (kantiană) privind respectul față de persoane ca indivizi. O problemă centrală a utilitarismului este că nu există nicio modalitate clară de a evalua alegerile morale, inclusiv în deciziile medicale. În general, în medicină se respectă etica medicală kantiană. Dar în pandemie, când resursele sunt sărace, trebuie făcute alegeri profunde, de viață și moarte. În aceste situații principiile utilitarismului oferă cel mai bun răspuns, cu trecerea de la un model de gândire centrat pe pacient la un model de gândire centrat pe societate. DOI: 10.13140/RG.2.2.28443.69929

Bioputerea face referire la practica statelor naționale moderne prin o explozie de numeroase și diverse tehnici pentru realizarea subjugării corpurilor și controlul populațiilor. Foucault a folosit termenul pentru a se referi în mod specific la practicile de sănătate publică, printre alte mecanisme de reglementare. Biopolitica este un concept care ia în considerare administrarea vieții și a populațiilor unei regiuni guvernate. Biopolitica produce o societate disciplinară generalizată și controale de reglementare prin biopolitica populației. Giorgio Agamben afirmă că ceea ce se manifestă în această pandemie este tendința crescândă de a folosi starea de excepție ca o paradigmă normală de guvernare. DOI: 10.13140/RG.2.2.13265.56161

Virușii coabitează de cca. 300 milioane de ani cu oamenii. Uneori, virușii pot infecta oamenii pe scară largă. Dar, cum a fost posibilă actuala pandemie? Încălzirea globală determină fenomene meteorologice extreme care au dus la o creștere a bolilor infecțioase. Noul climat poate susține vectori epidemiologici pentru perioade mai lungi de timp, creând condiții mai favorabile replicării și apariția de noi vectori. În cazul bolilor infecțioase emergente, se consideră că există o graniță peste care s-a sărit deja. Virușii au, în mod normal, o zonă nativă („rezervorul” lor), din care nu ar trebui să fie împinși afară. Se creează astfel o intimitate periculoasă, cu „puncte fierbinți” care includ locații precum piețele, care devin adevărate focare de epidemii. DOI: 10.13140/RG.2.2.16634.11202

Currently, organizations must face, in addition to increased competition, also to exponential technological development and innovation, and to change processes that affect all emotional states of employees. All these challenges, along with the imposed changes and the complexity of organizational and managerial tasks, involve new emotional demands and more effective actions at the corporate level, including by managing emotions in most circumstances. Thus, emotions represent valuable "resources" for innovation and added value in an economic process. Emotions were thus given an important role in provoking, moderating or mediating events and interactions in organizations. DOI: 10.13140/RG.2.2.13409.74080

Wisdom in Hinduism regards self-knowledge as the truth, the basis of all Creation, of Shristi. It would turn out that the wise is a person with the self-consciousness of the whole creation in all its facets and forms. There are not many studies regarding emotional intelligence from the Indian perspective, although emotional intelligence is found in every text in ancient Indian literature (Rig Veda, Yajur Veda, Ayurveda, etc.). The Indian philosophical tradition emphasizes the strong nature of emotions, which must be harnessed for a harmonious life. DOI: 10.13140/RG.2.2.30490.06086